Când femeia intră în biserică, i se cere să-și acopere capul. Dimpotrivă, bărbatului i se spune că nu trebuie să aibă ceva pe cap în biserică. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel spune: „Orice bărbat care se roagă sau prorocește, având capul acoperit, necinstește capul său (pe Hristos), iar orice femeie care se roagă sau prorocește, cu capul neacoperit, își necinstește capul” (I Cor. 11, 4-5).
Basmaua sau vălul cu care femeia își acoperă capul a dat naștere la multe controverse. Și acest lucru s-a întâmplat pentru că, pe de o parte, nu au fost înțelese cuvintele Sfântului Apostol Pavel, iar pe de altă parte, chiar fără să cunoaștem cuvintele Apostolului Pavel, vedem că în biserică unele femei au capul acoperit, iar altele nu, scrie crestinortodox.ro.
Pentru a înțelege cum trebuie cuvintele Sfântului Apostol Pavel, trebuie să afirmăm dintru început că locul din biserică nu este identic cu orice loc public, este unul sfințit. Iar în acest loc cu totul special, ținuta exprimă în mod tainic modul de comuniune cu Dumnezeu.
Dacă pentru antici, a vorbi cu capul descoperit era semn că vorbești fără a ascunde ceva, de aici și vorba „a spune adevărul gol-goluț”, pentru creștini, descoperirea capului înseamnă deschiderea față de Dumnezeu sincer, fără viclenie. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că descoperirea capului simbolizează mintea care, în vremea rugăciunii, trebuie să fie locuită de Logos, de Cuvântul lui Dumnezeu. Adică nu trebuie să mai aibă în ea alte gânduri lumești. Nu în zadar se cere în „Imnul Heruvic” ca „toată grija cea lumească să o lepădăm.”
Biserica vestește că bărbatul este cap femeii și că „femeile trebuie să se supună bărbaților” (Efeseni 5, 22). Ce înseamnă asta? Că odată ce mintea (capul) a fost luminată de Logos, ea trebuie acoperită, adică nu trebuie să mai punem în ea ceva mai presus de Cuvântul primit, căci altfel se întunecă. Iată motivul pentru care femeia trebuie să-și acopere capul.
Așadar, faptul că bărbații au capul descoperit, iar femeile îl au acoperit, nu ține de tradiția populară, ci de rânduiala Bisericii, după cum se poate observa și din iconografie.
