Printre măsurile drastice adoptate de dictator se număra și interdicția sărbătorilor religioase, inclusiv a celor dedicate sfinților, cum ar fi Sfântul Nicolae.
Deși Ceaușescu purta numele acestui sfânt, el nu își sărbătorea niciodată ziua onomastică și a cerut ca românii să nu facă acest lucru nici ei. Astfel, românii își trimiteau urările de Sfântul Nicolae în secret, departe de ochii autorităților, fiind conștienți de riscurile la care se expuneau.
De ce se temeau românii să sărbătorească Crăciunul
Regimul a încercat să înlocuiască Crăciunul și alte sărbători religioase cu festivități inventate de propagandă. De exemplu, Moș Crăciun a fost înlocuit cu Moș Gerilă, o figură simbolică a regimului, care venea pe 31 decembrie, în locul tradiționalului Moș Crăciun, și aducea daruri modeste, în concordanță cu austeritatea impusă de comunism.
Crăciunul, Paștele și zilele sfinților au fost interzise.
Dictatorul a încercat să elimine complet Crăciunul din mintea românilor.
În acea zi, toată lumea era obligată să meargă la muncă, cu excepția cazurilor în care Crăciunul cădea într-o duminică.
În timp ce Crăciunul a fost marginalizat și ignorat, românii au continuat să păstreze în secret tradițiile religioase și să celebreze sărbătorile în familie, în pofida restricțiilor.
Astfel, regimul Ceaușescu a lăsat urme adânci în conștiința colectivă a românilor, afectându-le nu doar obiceiurile religioase, ci și mentalitatea generală, iar teama de exprimare a credinței a persistat mult timp după căderea comunismului.
