Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, susține că România are gaze în depozite, dar poate ajunge în situația în care nu le poate duce la consumatorii din România și din Republica Moldova suficient de repede, iar această problemă apare exact atunci când consumul este foarte mare.
„Diferența dintre ‘există gaz’ și ‘ai gaz în rețea’ nu e semantică. E diferența dintre confort și criză. Când consumul sare de 57-58 milioane mc/zi (temperaturi sub -12C), la care se adaugă 6-7 milioane mc/zi gaze care tranzitează România pentru Republica Moldova, intrăm într-o zonă fără elasticitate”, a explicat Chisăliță, într-o analiză AEI.
Ungaria devine direcția de import care poate face diferența
Expertul atrage atenția și asupra faptului că la nivel oficial se pune accent pe stocul de gaze, când ceea ce contează cu adevărat în perioadele de ger extrem este ce volum se poate extrage din depozite și introducerea în rețea.
„Aici România are o vulnerabilitate structurală, debitul de gaz orar disponibil, nu sursele anuale. Odată cu apariția gerului în România (11 ianuarie 2026), Ungaria a început să exporte în România gaze pe care le deținea în depozite, acțiune fără de care nu s-ar fi putut menține consumul de gaze din România și R. Moldova. Dependența de Ungaria este evidentă. Emoțională ca formulare, speculativă comercial, dar este realitatea care a asigurat (și singura care poate asigura) consumul de gaze din România și R. Moldova la nivelul cererii la temperaturi sub -12 C. (…) Operațional, România poate ajunge dependentă de intrarea dinspre Ungaria ca supapă de echilibru”, a precizat Chisăliță.
Depozitul „”nu funcționează ca o găleată din care torni oricând vrei, oricât””
„Depozitul de gaze este un rezervor cu robinet, dar ca orice rezervor pe măsură ce scoți din el se golește. Aici e partea pe care publicul nu o înțelege, iar mulți o omit deliberat””, a mai explicat președintele AEI.
Expertul atrage atenția că la nivelul instituțiilor și factorilor de decizie există o mentalitate învechită care ar trebui să se schimbe în actualul context geopolitic, în care securitatea energetică nu mai înseamnă <<am de unde cumpăra>>, ci <<pot funcționa dacă nu pot cumpăra>>”.
