După un sfert de secol de negocieri și blocaje repetate, cel mai amplu acord comercial din istoria Uniunii Europene pare să fi intrat în linie dreaptă. Comisia Europeană a reușit o manevră diplomatică decisivă, obținând sprijinul Italiei pentru tratatul cu statele Mercosur, fapt ce deschide calea semnării acestuia chiar săptămâna viitoare.
Prețul consensului: De la opoziție la „pas pozitiv”
Până de curând, Italia și Franța formau un front comun împotriva acordului, temându-se că produsele agricole ieftine din America de Sud — în special carnea de vită și zahărul — vor decapitaliza fermierii europeni. Însă situația s-a schimbat radical în urma unei scrisori trimise marți de Executivul european către guvernul de la Roma.
Comisia a propus o „injecție” financiară masivă de 45 de miliarde de euro pentru agricultura italiană, facilitând un acces mai rapid la fonduri și promițând creșterea cheltuielilor în perioada 2028-2034, în locul tăierilor prevăzute inițial. Premierul Giorgia Meloni a salutat imediat inițiativa, numind-o „un pas semnificativ înainte”, iar surse oficiale confirmă că Italia va vota în favoarea acordului la reuniunea crucială de vineri.
Care este miza strategică
Schimbarea de poziție a Italiei este considerată vitală pentru atingerea „majorității calificate” (cel puțin 15 state care să reprezinte 65% din populația UE), în condițiile în care Franța, Polonia și Ungaria rămân sceptice sau ostile.
Pentru Bruxelles, miza depășește granițele fermelor europene. Susținut puternic de Germania și Spania, acordul este văzut ca un instrument strategic esențial pentru:
Stimularea exporturilor industriale europene în fața noilor taxe impuse de SUA.
Reducerea dependenței de China prin diversificarea piețelor.
Securizarea accesului la materii prime și minerale critice necesare tranziției verzi.
Garanții financiare dar și tensiuni la orizont
Pentru a calma spiritele în restul blocului comunitar, Comisia a convocat miercuri toți cei 27 de miniștri ai agriculturii la Bruxelles. Aceștia vor primi garanții privind viitoarea finanțare prin Politica Agricolă Comună (PAC), inclusiv promisiunea unui fond de criză de 6,3 miliarde de euro.
Totuși, drumul nu este lipsit de obstacole. Planul Comisiei de a fuziona fondurile de coeziune cu cele destinate agriculturii în viitorul buget pe șapte ani stârnește deja noi îngrijorări în rândul statelor cu sectoare agricole puternice.
Deși balanța pare să încline acum spre semnarea acordului, echilibrul rămâne unul precar. Între promisiunile de prosperitate industrială și temerile fermierilor care continuă să protesteze, Uniunea Europeană se pregătește să ia săptămâna viitoare una dintre cele mai controversate decizii economice din istoria sa.
