Nicolás Maduro: de la șofer de autobuz la lider autoritar al Venezuelei
În anii 1980, Maduro a lucrat ca bodyguard și șofer de autobuz, făcând, de asemenea, parte din sindicatul angajaților sistemului de transport al metroului din Caracas.
El este succesorul desemnat de fostul lider socialist Hugo Chavez, care a murit de cancer în 2013.
Relația dintre cei doi a început în anii 1990, când actualul președinte s-a implicat în obținerea eliberării lui Chavez, care fusese închis pentru activități împotriva guvernului, inclusiv pentru plănuirea unei lovituri de stat menită să îl înlăture pe președintele de atunci, Carlos Andrés Pérez.
Maduro a sprijinit ulterior campania prezidențială a lui Chavez din 1998, „care promitea să ofere venezuelenilor săraci o parte mai mare din prosperitatea economică dominată de elita bogată aflată la putere”, ceea ce i-a adus un loc în cercul restrâns al lui Chavez.
Înainte de a deveni liderul suprem al țării, el a ocupat funcțiile de ministru de externe și vicepreședinte. În 2013 s-a căsătorit cu Cilia Flores, care apare frecvent alături de el în fotografii realizate la evenimente politice.
Maduro are un fiu în vârstă de 35 de ani, Nicolas Maduro (Jr.) Guerra, din prima sa căsătorie cu Adriana Guerra Angulo.
Maduro reprezintă Partidul Socialist Unit din Venezuela – o formațiune politică de stânga considerată de analiștii politici ca fiind nedemocratică.
Acuzații grave legate de fraudarea ultimelor alegeri prezidențiale din Venezuela
Maduro a fost președinte timp de trei mandate, el asigurându-și ultimul dintre ele la alegerile prezidențiale organizate de regimul său anul trecut.
Comisia electorală a țării sud-americane l-a declarat învingător la limitată, iar Maduro și-a revendicat victoria și și-a înăsprit controlul asupra puterii, reprimând brutal protestele care au urmat.
Sondajele de opinie de dinaintea alegerilor arătau că Edmundo Gonzalez Urrutia, candidatul opoziției, ar obține în jur de 65% din voturi, în timp ce Maduro era cotat la puțin peste 30%. Statele Unite, UE și alte țări nu au recunoscut victoria revendicată de Nicolas Maduro.
Opoziția venezueleană s-a mobilizat pe scară largă și a adunat o documentație sistematică care demonstra că Urrutia fusese adevăratul câștigător al alegerilor. El a fugit în Spania în exil, în timp ce Maria Corina Machado, candidata inițială a opoziției la alegerile prezidențiale, a rămas în Venezuela și s-a ascuns.
Academia Suedeză Regală de Științe a anunțat în data de 10 octombrie a acestui an că a ales-o pe Machado ca laureată a Premiului Nobel pentru Pace din 2025.
Machado și Urrutia au primit anul trecut Premiul Saharov pentru Libertatea de Gândire din partea Parlamentului European.
Ce acuzații îi aduce Trump?
Trump însuși a susținut că Maduro s-ar afla în spatele traficului de droguri ilegale ce ajung în Statele Unite, în calitate de presupus lider al Cartelului de los Soles, un grup pe care Departamentul de Stat al SUA l-a catalogat drept organizație teroristă străină.
Trump a semnalat încă de la finele anului trecut atacuri iminente în Venezuela, după ce le-a spus trupelor americane de Ziua Recunoștinței că operațiunea militară va include în curând lovituri la sol.
Acuzațiile președintelui SUA au venit și în contextul în care Maduro și generalii săi de rang înalt au fost inculpați în 2020 pentru presupusa lor implicare într-o conspirație de trafic de droguri.
Președintele Venezuelei a negat orice legătură cu traficul ilegal de droguri iar guvernul Venezuelei a condamnat declarațiile lui Trump, descriindu-le drept o „amenințare colonialistă” la adresa suveranității țării sud-americane și incompatibile cu dreptul internațional.
Statele Unite poziționaseră deja încă de anul trecut un portavion, distrugătoare dotate cu rachete ghidate și o navă de operațiuni speciale în apropierea Venezuelei. Aproximativ 12.000 de militari americani au fost staționați în zonă.
