Dupa opt ani petrecuti ca frate, Prohor s-a invrednicit a primi chipul ingeresc, primind numele de Serafim, iar un an mai tarziu a fost facut ierodiacon. In 1793, la 35 de ani, a fost ierotonit ieromonah.
Curand dupa aceasta, implinind 16 ani de manastire, cu binecuvantarea batranului sau, egumenul Pahomie, Sfantul Serafim s-a retras la pustie, intr-o chiliuta din desisul padurii, aflata pe malul raului Sarovka, la cativa kilometri de manastire.
Obisnuia sa plece din chilia sa seara si, pe o piatra anume, priveghea toata noaptea in rugaciune, iar dimineata se intorcea la chilie si priveghea pe o alta piatra, toata ziua. Aceasta nevointa a tinut-o sfantul vreme de o mie de zile si o mie de nopti.
S-a intors in manastire in anul 1810, la cererea batranilor. Aproape trei ani a fost grav bolnav de hidropizie, o suferinta in urma careia intreg trupul se umfla din cauza retinerii apei din corp. Sfantul Serafim le-a spus celor din obstea manastirii: „M-am predat pe mine insumi adevaratului
Doctor al sufletelor si al trupurilor, Domnului nostru Iisus Hristos, si Preacuratei Sale Maici. Daruiti-mi de dragul Domnului, cunoscutul remediu (Sfanta Euharistie). Impartasit in chilia sa, Serafim se insanatosi grabnic in urma aparitiei Maicii Domnului, inconjurata de Sfantul Petru si Ioan Evanghelistul, care, aratand spre cel ce zacea in pat a zis: „El este unul dintre ai nostri“, atingand cu sceptrul sau soldul drept al bolnavului, de unde s-a scurs toata apa afara.
Revine in 1825 la chilia sa din padure, unde va primi mii de pelerini din intreaga Rusie. Fiindu-i dat darul inainte-vederii, Sfantul Serafim de Sarov, facatorul de minuni, oferea tuturor mangaiere si povata. Sfantul intampina pe oricine venea la el cu o inchinaciune, un sarut duhovnicesc si cuvintele urarii pascale „Hristos a Inviat!”. Ii numea pe toti „bucuria mea”.
In data de 2 ianuarie 1833, Sfantul Serafim de Sarov a fost aflat adormit intru Domnul in chilia sa, la rugaciune, in genunchi, cu mainile incrucisate pe piept in fata icoanei Maicii Domnului.
Canonizarea sa a fost savarsita in anul 1903, la 70 de ani de la trecerea la cele vesnice.
Rugaciunea intaia catre Sfantul Serafim
O, preaminunate Serafime, mare facator de minuni din Sarov, pentru toti cei ce alearga la tine ajutatorule cel grabnic ascultator, in zilele vietii tale nimeni de la tine sarman n-a iesit ci tuturor placuta le-a fost vederea fetei tale si glasul cel cu buna intampinare a cuvintelor tale. Pe langa acestea si darul tamaduirilor, darul inainte vederii si darul vindecarilor sufletelor celor neputincioase cu imbelsugare in tine s-au aratat. Iar cand te-a chemat pe tine Domnul de la ostenelile cele pamantesti la odihna cea cereasca, niciodata dragostea ta n-a lipsit de la noi si nu este cu putinta a numara minunile tale care s-au inmultit ca stelele cerului caci iata, in toate marginile pamantului te arati oamenilor credinciosi si le daruiesti tamaduiri.
Pentru aceasta si noi strigam tie: O, preabunule si blandule Cuvios al lui Dumnezeu, rugatorule cel cu indrazneala pentru noi, care niciodata nu departezi pe cei ce te cheama pe tine, inalta pentru noi binefacatoarea ta rugaciune catre Domnul puterilor ca sa intareasca poporul nostru binecredincios si sa ne daruiasca noua cele de trebuinta in viata aceasta si toate cele de folos pentru mantuirea sufletelor noastre, ca sa ne pazeasca de caderi in pacat si sa ne invete pocainta cea adevarata, ca fara de piedici sa intram in imparatia Cerurilor unde tu acum stralucesti in slava neapusa, si sa cantam cu toti Sfintii, laudand Treimea cea de Viata datatoare, in veci! Amin.
Rugaciunea a doua catre Sfantul Serafim
O, preasfinte Cuvioase si de Dumnezeu purtatorule Parinte Serafim, cauta din slava ta cea de sus catre noi cei smeriti si neputinciosi, impovarati cu multe pacate, care cerem de la tine ajutor si mangaiere. Apropie-te de noi cu inima ta cea plina de bunatate si ajuta-ne ca sa pazim fara de prihana poruncile Domnului, sa tinem cu tarie credinta ortodoxa, cu sarguinta sa-I aducem lui Dumnezeu pocainta pentru pacatele noastre in evlavie crestineasca, cu harul bine sa sporim si sa fim vrednici de ajutorul si mijlocirea ta pentru noi inaintea lui Dumnezeu. O, Sfinte al lui Dumnezeu, Serafime, auzi-ne pre noi, cei ce cu credinta si cu dragoste ne rugam tie si nu ne trece cu vederea pe noi, cei ce avem nevoie de ocrotirea ta.
Acum si in ceasul sfarsitului nostru ajuta-ne si apara-ne cu rugaciunile tale de sagetile cele pline de rautate ale diavolului, ca sa nu ne stapaneasca puterea lui ci, cu ajutorul tau, sa ne invrednicim a mosteni fericirea lacasurilor Raiului. Caci in tine ne punem astazi nadejdea, Parinte milostive, fii pentru noi cu adevarat calauza spre mantuire si aduna-ne la lumina cea neinserata a vietii vesnice prin mijlocirea ta cea bineplacuta, la Tronul Sfintei Treimi, ca sa slavim si sa cantam impreuna cu toti Sfintii Numele cel vrednic de inchinare, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, in vecii vecilor. Amin.
Sfantul Silvestru s-a nascut in Roma cea veche si a fost ucenic al preotului Quirinus. A trait in timpul domniei lui Diocletian (284-305) si a imparatului Constantin cel Mare (306-337). In anul 314, dupa moartea papei Miltiade, a fost ales episcop al Romei. Potrivit Sinaxarului, Sfantul Silvestru este cel care l-a pregatit si botezat pe imparatul Constantin cel Mare. Iata ce-i cere Sfantul Silvestru imparatului, inainte ca acesta sa primeasca botezul: „Se cuvine mai intai sa postesti, ca astfel cu rugaciunea, cu lacrimile si cu marturisirea pacatelor tale sa milostivesti pe Dumnezeu. Sa lepezi porfira si coroana sapte zile si sa te inchini in camarile palatului tau in sac si in cenusa, sa faci pocaita, plangand si cazand la pamant, apoi sa poruncesti sa se inchida templele idolesti, iar jertfele lor sa inceteze si pe crestinii care sunt izgoniti sa-i liberezi, iar celor ce sed in legaturi sa le daruiesti pace; apoi sa fii bun celor ce te roaga, toate cererile cele drepte sa le implinesti si sa dai din averile tale saracilor milostenie multa”.A luptat pentru marturisirea adevarului, descoperindu-le hulitorilor ca Hristos nu a fost un simplu om, ci Fiul lui Dumnezeu, ca El este Dumnezeu adevarat si om adevarat. A trecut la cele vesnice in anul 335.
Tot in aceasta zi, facem pomenirea:-Sfantului mucenic Taghen;-Sfintilor Teopempt si Teodota;-Cuviosului Marcu cel surd;-Sfantului mucenic Vasile din Ancira;-Sfantului Serghie si sfantului Teopist;-Cuviosului parintelui nostru Cosma, arhiepiscopul Constantinopolului, facatorul de minuni;-Mucenicului Zorz.Maine, 3 ianuarie, facem pomenirea Sfantului Proroc Maleahi.
