La Comănești, fiecare sfârșit de an aduce aceeași energie puternică: tobe, costume grele și oameni care păstrează un ritual unic. Pe străzile cartierului Șipoteni, cetele de urși ies la lumină după luni de pregătire, iar tradiția merge mai departe cu fiecare generație.
”De-a lungul timpului, jocul ursului are mai multe semnificații și, pe măsură ce au trecut anii, a căpătat alte conotații. La un moment dat a fost și cu natură terapeutică jocul ursului. În vremea geto-dacilor era, cumva, simbolistic, reprezenta putere, reprezenta măreție”, a declarat un localnic.
La Comănești, jocul se învață încă din copilărie.
”De mică m-am obișnuit să merg cu ursul și de fiecare dată când aud de sărbători de iarnă, mă gândesc la mersul cu ursul”, spune o adolescentă.
Iar cei mici simt chemarea tobelor înainte de a merge la școală.
”Eu joc de la vârsta de 6 ani. Este foarte frumos, îmi place să duc tradiția mai departe, preluată de la tatăl meu. Este grea, dar pentru că este frumoasă, nici nu mai simt cât de grea este”, a afirmat un copil.
Forța jocului se simte însă la orice vârstă.
”Ne dă o tărie, o putere… încercăm cu toții să ducem tradiția mai departe. Noi, ăștia mai în vârstă, încercăm să le insuflăm aceasta și, după cum vedeți, sperăm că reușim, a spus un alt localnic.
În tot alaiul sunt și tineri care se fac remarcați.
”Mă privesc cu admirație, cu mândrie, dar și cu puțină invidie, deoarece pot să duc această piele, deși are 20 de kilograme. Acest dans semnifică pentru mine identitatea locului în care m-am născut și este ceva ce ne leagă de familie și de comunitate”, a transmis o adolescentă.
Pentru cei născuți pe Valea Trotușului, totul vine natural.
”Dansul urșilor, ca pentru toți cei născuți pe Valea Trotușului, este un spirit, este… curge în veni jocul ursului”, a menționat un alt localnic.
Festivalul din Comănești atrage anual mii de oameni și cete din toată Moldova. Jocul Ursului rămâne unul dintre cele mai spectaculoase obiceiuri de iarnă din România, iar puterea lui stă chiar în oamenii care nu îl lasă să piară.
