Un nou studiu, publicat recent în Journal of the British Astronomical Association, readuce în prim-plan o ipoteză veche, dar reinterpretată cu instrumentele științei moderne: Steaua de la Betleem ar fi putut fi, de fapt, o cometă observată în anul 5 î.Hr., menționată în cronici chinezești antice. Cercetarea aparține unui om de știință de la NASA, care a analizat în detaliu observațiile astronomice din acea perioadă.
O cometă consemnată în surse chineze, posibilă explicație pentru fenomenul biblic
Documentele istorice din China, vechi de peste două milenii, descriu apariția unei „stele-mătură”, termen folosit în Antichitate pentru comete, datorită cozii luminoase vizibile pe cer. Fenomenul ar fi fost observat timp de aproximativ 70 de zile, o durată neobișnuit de mare, care a alimentat de-a lungul timpului numeroase interpretări — de la o novă extrem de luminoasă până la o conjuncție planetară rară.
Cercetătorul NASA care a analizat aceste date susține că această cometă ar putea corespunde descrierilor biblice ale Stelei de la Betleem. Studiul nu pretinde că oferă un răspuns definitiv, dar propune o variantă compatibilă atât cu observațiile astronomice, cât și cu relatările istorice. Specialiștii consultați de Greek Reporter notează însă că prudența rămâne necesară, având în vedere dificultatea interpretării documentelor antice.
Ipoteza traiectoriei frontale: cum ar fi putut „sta pe loc” Steaua de la Betleem
Interesul cercetătorului pentru acest subiect nu este nou. El povestește că încă din perioada studenției, când lucra într-un planetariu, a fost intrigat de modul în care era prezentată Steaua Betleemului în programele de Crăciun.
În acele prezentări, steaua era descrisă ca apărând pe cerul sudic și părând că se oprește deasupra unui loc anume, un comportament imposibil pentru majoritatea corpurilor cerești, din cauza rotației Pământului.
Pornind de la această observație, cercetătorul a propus o explicație alternativă: o cometă cu o traiectorie aproape frontală față de Pământ. Dacă un obiect provenit din Norul Oort s-ar fi apropiat la o distanță comparabilă cu cea a Lunii, acesta ar fi putut părea aproape imobil pe cer timp de mai multe ore, oferind iluzia unei „stele” care indică un punct fix.
Vizibilitatea îndelungată, un argument în favoarea ipotezei
Durata mare în care cometa a fost observată,aproximativ 70 de zile, este un element care susține această teorie. Totuși, cercetătorul recunoaște că interpretarea surselor chineze este dificilă, deoarece acestea nu oferă detalii suficiente despre poziția exactă, luminozitatea sau traiectoria obiectului.
Alți specialiști atrag atenția că documentele antice trebuie analizate cu precauție, deoarece limbajul folosit în urmă cu două milenii nu corespunde terminologiei moderne, iar contextul istoric este incomplet.
Reacțiile comunității științifice: între interes și scepticism
Astrofizicianul Ralph Neuhäuser subliniază că nu este clar dacă Steaua de la Betleem trebuie interpretată strict ca un fenomen astronomic, având în vedere încărcătura religioasă a simbolului. El sugerează că o explicație științifică exactă ar putea să nu fie necesară pentru a înțelege rolul pe care steaua îl are în tradiția creștină.
La rândul său, cercetătorul NASA își asumă limitele studiului și afirmă că scopul său nu este să închidă dezbaterea, ci să ofere o ipoteză coerentă din punct de vedere științific, bazată pe date istorice și observații astronomice.
Astronomul Frederick Walter consideră că teoria nu va pune capăt discuțiilor, dar reprezintă o contribuție importantă la înțelegerea fenomenelor cerești din Antichitate și la modul în care acestea au fost interpretate de civilizațiile vechi.
Un mister care continuă să fascineze
Deși noua ipoteză nu oferă un răspuns definitiv, ea adaugă o piesă interesantă în puzzle-ul unuia dintre cele mai cunoscute mistere ale istoriei. Steaua de la Betleem rămâne un subiect în care știința, religia și istoria se întâlnesc, iar dezbaterea este departe de a se încheia.
