Deși vorbim despre o investiție anunțată de peste 50 de milioane de euro, cu potențial major de revitalizare a litoralului românesc, dezbaterea publică s-a concentrat rapid pe acuzații, suspiciuni și scenarii speculative. O anchetă publicată recent de RiseProject aduce în prim-plan acuzații de corupție, bazate în principal pe declarațiile lui Bogdan Dicu, consilier PNL local al comunei Tuzla. El a fost, de altfel, și contracandidatul actualului primar, Reșit Taner, la alegerile de anul trecut.
Este un detaliu esențial că sursa centrală a acuzațiilor este un actor politic, aflat, de altfel, într-o relație de rivalitate electorală cu edilul în funcție. Dicu susține că primarul ar fi încercat să faciliteze oferirea unor terenuri agricole către dezvoltatorii Nibiru, terenuri al căror statut ar fi fost schimbat ilegal din extravilan în intravilan. Din lanțul acestor acuzații lipsește însă un element fundamental: tranzacția pentru livadă n-a fost încă parafată, după cum este precizat și în ancheta RiseProject.
Andrei Șelaru, cunoscut publicului drept Selly, a explicat situația.
„Pentru claritate: nu există nicio comunicare, campanie publică, niciun eveniment și niciun material vizual care să prezinte publicului o dezvoltare imobiliară pe 160 de hectare sau pe terenuri din Tuzla. Este o diferență esențială între ce este în dezvoltare efectivă și ce este planificat ca posibilitate viitoare, iar această diferență a fost păstrată constant în comunicare (…) Faptul că un teren este analizat, discutat sau menționat într-un context ipotetic nu îl face automat parte din proiectul NIBIRU din punct de vedere juridic sau operațional. Cum spuneam, astăzi ne uităm la mai mult de 200 de hectare de teren pe întreg litoralul, nu doar în zona Costinești”, a transmis acesta.
Într-un climat economic sănătos, această distincție ar fi fost punctul de plecare al analizei publice. În România însă, simpla existență a unui plan sau a unei investiții este suficientă pentru a declanșa suspiciuni, acuzații și o presiune mediatică ce poate descuraja orice investitor.
Situația este cu atât mai problematică, dacă în calcul este luată și starea litoralului românesc. Turismul de la Marea Neagră suferă nu doar din cauza infrastructurii deficitare, ci și a lipsei investițiilor private și publice consistente. Comparativ cu Bulgaria, Turcia sau Grecia, litoralul românesc oferă servicii mai scumpe, condiții mai slabe și o experiență turistică adesea necompetitivă. În acest context, un proiect precum Nibiru este o potențială resuscitare a unei zone aflate în declin.
„Când apare primul proiect serios stăm și ne lamentăm că proprietarul nu are bască albastră”
Tocmai această contradicție este surprinsă de jurnalistul Mihai Belu, care subliniază ipocrizia dezbaterii publice:
„Se dezbate intens povestea cu Beach Please – Nibiru.
Povestea este simplă: ne plângem de 30 de ani că nu se fac investiții pe litoral, iar atunci când apare primul proiect serios stăm și ne lamentăm că proprietarul nu are bască albastră.
După ce am avut trei decenii de parlamentari semi-analfabeți legislația din România pare scrisă de Domnul Goe. În aceste condiții orice investiție mare se lovește de probleme.
Dacă facem din chestii administrative povești de corupție o să ajungem să vedem Marea Neagră din bordeie și să ne mirăm că fabricile se deschid în Ungaria”, a scris acesta pe social-media.
Într-o țară în care legislația urbanistică este adesea ambiguă, contradictorie și greu de aplicat coerent, aproape orice proiect de amploare poate fi suspectat de ilegalitate.
Importanța proiectului Nibiru trebuie analizată și dincolo de suspiciuni. Anunțat în vara anului 2025 de Andrei Șelaru, un antreprenor de succes tânăr, în vârstă de 24 de ani, proiectul propune un concept inovator: un „oraș-festival” amplasat între Costinești și Tuzla.
Structurat în jurul a patru zone majore – mall în aer liber, parc de distracții și relaxare, platformă de evenimente cu o capacitate de până la 150.000 de persoane și Nibiru Arena, un club în aer liber pentru 30.000 de participanți – proiectul este unul extrem de ambițios.
Mai mult, o astfel de investiție are un efect de antrenare economică. Apariția unui pol de atracție de asemenea dimensiuni poate stimula dezvoltări conexe, inclusiv proiecte imobiliare și infrastructură.
Nu trebuie exclus faptul că dezvoltarea zonei este favorizată de construcția „alternativei Techirghiol”, care va lega Autostrada Soarelui de localitatea 23 August. În acest fel, se va reduce presiunea asupra DN39 și va fi îmbunătățit accesul către sudul litoralului.
Nibiru nu este doar despre un proiect anume, ci despre un simptom mai larg. România pare prinsă într-un cerc vicios: lipsa investițiilor generează nemulțumire publică, iar atunci când apar investiții, cu atât mai mult private, acestea sunt întâmpinate cu neîncredere și ostilitate. Astfel, mediul de afaceri este sugrumat nu doar de taxe și birocrație, ci și de o opinie publică predispusă să caute probleme oriunde.
Cel mai mare risc? Ca România să continue să piardă oportunități majore de dezvoltare, iar litoralul și economia în ansamblu să rămână captive într-o stare de stagnare, sau și mai grav, de regresie, alimentate nu doar de lipsa capitalului, ci și de lipsa de încredere și perspectivă.
