Este a treia oară când instanța refuză ieșirea sa din detenție, menținând decizia Judecătoriei Sector 4. Următoarea cerere poate fi depusă abia pe 3 iunie 2026.
Omar Hayssam execută pedeapsa din 2013, termenul expirând în 2035, după contopirea sentințelor din cinci dosare, inclusiv 20 de ani pentru răpirea jurnaliștilor români în Irak. Până acum, a acumulat 5.124 de zile executate și câștigate, îndeplinind fracția legală de trei pătrimi, dar fără zile suplimentare prin muncă, din cauza stării medicale. Penitenciarul Jilava s-a opus eliberării, iar Hayssam a participat la ședință prin videoconferință.
Hayssam a invocat starea sa precară de sănătate, după 23 de doze de apomorfină, cu mișcări necontrolate și nevoia de tratament în străinătate, declarând că regretă greșelile și a pierdut „cei mai frumoși ani”.
„Instanța acordă cuvântul petentului Omar Hayssam care cu dificultatea de exprimare, în esenţă, susține că se află în starea în care se poate observa după 23 de doze de apomorfină, fără de care nu ar putea vorbi și nici nu ar putea sta în scaunul cu rotile, având mișcări necontrolate, continue, deosebit de severe datorate afecțiunilor medicale”, a reținut judecătorul în încheiere.
Avocatul a subliniat comportamentul exemplar, scrierea de cărți și predarea de cursuri de economie și istorie orientală în penitenciare, plus diploma în inginerie.
„A scris cărți care se află la biblioteca Penitenciarului București Jilava, acesta a predat cursuri despre economie și istorie orientală în toate penitenciarele în care a fost. Este un om educat, acesta are diplomă licență în inginerie în construcții, fiind o persoană care, dacă nu ar fi existat evenimentele de care este acuzat, ar fi beneficiat de un alt tratament din partea autorităților statului român”, a susținut avocatul lui Omar Hayssam în fața instanței, potrivit hotărârii Judecătoriei Sector 4.
Judecătorii au respins cererea, considerând că simpla durată a pedepsei nu justifică eliberarea fără dovezi temeinice de reeducare și lipsă de pericol social. Starea medicală nu este un motiv legal automat pentru liberare condiționată. Decizia Tribunalului Ilfov rămâne nemotivată până în prezent.
„Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz prin ea însăşi la dispunerea liberării condiţionate, în condiţiile în care condamnatul nu s-a evidenţiat în vreun fel la locul de deţinere. Prin urmare, în cazul în care nu există aparenţa unei reeducări, instanţa nu este obligată a proceda la liberarea condiţionată a condamnatului, în măsura în care aceasta nu face dovada unor eforturi temeinice de îndreptare, iar odată aflat în libertate, ar prezenta un potenţial pericol pentru societate mai înainte de executarea integrală a pedepsei. Dovezile trebuie să fie temeinice şi să rezulte fără echivoc că poate fi reintegrat social iar odată lăsat în libertate nu prezintă riscul să comită o nouă infracţiune”, a se arată în motivarea Judecătoriei Sector 4.
