În doar câteva zile, între 12 și 14 decembrie, 17 vagoane încărcate cu 1.738 de casete ale Băncii Naționale și două casete cu bijuteriile Reginei Maria au plecat din gara Iași spre Moscova. Aurul BNR, evaluat la peste 314 milioane de lei, a fost depozitat în Sala Armelor de la Kremlin, unde inventarierea din 1917 a confirmat că toate valorile se aflau în perfectă concordanță cu declarațiile românești, potrivit site-ului BNR.
În vara anului 1917, un al doilea transport – mult mai amplu – a dus în Rusia valori ale BNR, ale Academiei Române, ale Arhivelor Naționale, ale muzeelor și ale altor instituții. În total, România a trimis la Moscova 91,48 tone de aur fin, alături de colecții, arhive, titluri și bunuri culturale de neprețuit.
Totul s-a schimbat însă după Revoluția bolșevică. În ianuarie 1918, noua putere sovietică a rupt relațiile diplomatice cu România, a arestat reprezentantul român la Petrograd și a anunțat confiscarea Tezaurului. Deși sovieticii au promis că îl vor „păstra pentru poporul român”, aurul nu a mai fost niciodată returnat.
În secolul care a urmat, România a primit doar trei restituiri parțiale – în 1935, 1956 și 2008 – niciuna vizând aurul BNR. Pierderea Tezaurului a afectat grav economia interbelică și a rămas un punct sensibil în relațiile româno‑sovietice și, ulterior, româno‑ruse. BNR a menținut aurul în bilanțuri până în 1929, iar ulterior „pentru memorie” până în 1943.
Astăzi, Tezaurul de la Moscova rămâne una dintre cele mai importante datorii istorice nerecuperate ale României. Deși comisii bilaterale au fost reluate după 2003, iar documentele originale confirmă predarea legală a aurului, cea mai mare parte a Tezaurului nu a fost niciodată restituită. BNR afirmă că nu renunță la demersurile pentru recuperarea lui.
