Cine a fost Sfântul Gheorghe
Sfântul Gheorghe s-a născut în Cappadocia, în jurul anului 270 d.Hr., într-o familie creștină. La vârsta de 20 de ani, Gheorghe a intrat în armată și a devenit un soldat valoros, fiind ridicat la gradul de căpitan al gărzii imperiale romane.
Cu toate acestea, el și-a păstrat credința creștină, refuzând să renunțe la ea, chiar și în urma Consiliului de la Nicomedia din anul 303 atunci când împăratul Dioclețian a emis un edict împotriva creștinilor. Căpitanul Gheorghe a fost mai întâi ispitit cu diferite funcții și bogății pentru a se lepăda de credința sa, iar apoi, pentru că a refuzat, a fost arestat și torturat.
Conform legendei, el a fost martirizat prin decapitare în timpul persecuțiilor creștinilor din anul 303: Gheorghe avea 33 de ani când a fost ucis pe 23 aprilie. Povestea vieții și martiriului Sfântului Gheorghe a inspirat numeroase opere de artă, inclusiv picturi celebre ale lui Raphael și Rubens.
Sfântul Gheorghe este protectorul soldaților și ciobanilor
Sfântul Gheorghe a devenit rapid unul dintre cei mai venerați sfinți creștini din lume, fiind adesea asociat cu simbolul luptei împotriva răului și al protecției împotriva dușmanilor. În multe țări, inclusiv în România, el este sărbătorit ca patron al soldaților și al cavalerilor, fiind adesea reprezentat în picturi călare pe un cal alb, luptând cu o suliță împotriva unui dragon.
Se spune că Sfântul Gheorghe este și protectorul ciobanilor și i se acordă astfel o atenție sporită prin ritualuri speciale. Un astfel de ritual cere ca, în seara de ajun a Sfântului Gheorghe, ușile și ferestrele de la grajduri să fie unse cu usturoi, iar vitele să se afume cu tămâie. În fața ușilor se pune peste noapte o greblă cu dinții în sus pentru a alunga strigoii și duhurile rele.
Obiceiuri și superstiții de Sfântul Gheorghe
– Ca semn de sărbătoare, în ziua Sfântului Gheorghe, creștinii pun la porțile caselor crenguțe de fag, brazde cu iarbă verde sau smocuri de iarbă în stâlpii de susținere ai porților. De ce? Se spune, din bătrâni, că Sfântul Gheorghe, când vine, își leagă calul de un stâlp al porții și paște iarba.
– Animalele, pentru a fi ferite de farmece, vrăjitorii și boli, sunt protejate cu crenguțe de leuștean puse la intrarea în grajduri.
– În unele zone rurale există obiceiul ca locuitorii casei, pentru a fi protejați de junghiuri rele și boli necruțătoare, să treacă prin fumul și flăcările unui foc aprins
– În alte zone există obiceiul ca animalele din ogradă și casele să fie afumate cu tămâie.
– În noaptea de Sfântul Gheorghe, fetele nemăritate pot vedea chipul ursitului oglindit într-un vas cu apă de izvor pe care l-au pus în timpul zilei, dar trebuie să fie atente să nu bea nimeni din el
– De ziua Sfântului Gheorghe nu e bine să dormi, pentru că vei lua „somnul mieilor” și vei fi adormit tot anul.
– Tot despre această zi, o altă superstiție spune că dacă te duci pe malul unei ape, stai culcat pe burtă și se întâmplă să vezi un pește, ai noroc tot anul.
– Altă superstiție spune că dacă în dimineața zilei de Sfântul Gheorghe, alergi înainte de a răsări soarele, o să fii sprinten și sănătos tot anul.
Legenda Sfântului Gheorghe și a balaurului
Cea mai cunoscută legendă despre Sfântul Gheorghe este cea asociată luptei sale cu balaurul, care datează din secolul XII-lea. Potrivit acesteia, un balaur imens a apărut lângă oraşul Selena din Libia.
Locuitorii trebuiau să-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar când nu au mai avut oi, balaurul a cerut pe fata împăratului şi atunci un viteaz creştin s-a oferit să răpună balaurul. În unele icoane fata împăratului chiar este înfăţişată în gură balaurului, în timp ce un viteaz cu o suliţa se luptă cu acesta.
După ce a străpuns balaurul cu suliţa, tânărul a dus-o pe prinţesă la palatul împăratului, care i-a oferit mâna ei şi jumătate din împărăţie, dar viteazul a refuzat, avea multe alte lucruri de îndeplinit în lupta sa pentru apărarea bisericii şi pentru ajutorarea săracilor şi a celor nedreptăţiţi. Le-a spus că numele lui este Gheorghe şi a plecat.
Sursă text: Click.ro
