O viață între două transplanturi
Primele semne ale bolii au apărut în anul 2000, pe când pacientul era adolescent. Timp de un an, a urmat tratament prin dializă peritoneală, până când, în 2001, tatăl său i-a donat un rinichi. Organul a funcționat cu succes timp de peste două decenii, dar în 2023, funcția renală s-a degradat, forțând revenirea la dializă.
Soluția a venit tot din familie: mama sa, în vârstă de 62 de ani, a trecut toate evaluările medicale și a fost compatibilă pentru donare. O poveste rară, în care ambii părinți au reușit să-și salveze fiul, fiecare oferindu-i, la propriu, o parte din viața lor.
O operație cu grad ridicat de dificultate
Intervenția a fost realizată la Centrul de Transplant Renal din cadrul Spitalului „Parhon” din Iași. Inițial, operația fusese programată la Institutul Fundeni, acolo unde avusese loc și primul transplant, însă din motive logistice și medicale, cazul a fost preluat de echipa din Iași.
„A fost un caz complex, un retransplant care presupune un risc crescut și o pregătire specială. Pacientul avea un profil imunologic aparte, motiv pentru care a fost nevoie de mai multe ședințe de plasmafereză înainte de intervenție”, a explicat prof. dr. Adrian Covic, coordonatorul centrului ieșean.
Scăderea alarmantă a numărului de donatori
Dincolo de emoția acestui caz, medicii trag un semnal de alarmă cu privire la scăderea numărului de transplanturi din cauza lipsei donatorilor. În primele luni ale anului, la Iași au fost efectuate doar 10 transplanturi renale – 7 de la donatori vii și doar 3 de la donatori aflați în moarte cerebrală.
„Fără implicarea spitalelor județene din regiune în identificarea potențialilor donatori, programul de transplant de la donatori decedați nu poate funcționa eficient. Avem echipe pregătite și resurse disponibile, dar totul pornește de la recunoașterea și raportarea donatorilor în timp util”, a subliniat conf. dr. Ionuț Nistor, nefrolog și purtător de cuvânt al spitalului, arată știrileprotv.ro.
Într-o lume în care cifrele și statisticile domină, această intervenție ne reamintește că medicina este, mai presus de toate, despre oameni.
