În această zi, credincioșii își aduc aminte de momentul în care Iisus a fost întâmpinat de mulțimi entuziaste cu ramuri de finic și flori, simboluri ale biruinței și păcii. În lipsa finicului, în tradiția românească, credincioșii folosesc ramuri de salcie, care sunt duse la biserică și sfințite.
Obiceiuri păstrate cu sfințenie
Unul dintre cele mai răspândite obiceiuri este cel al ramurilor de salcie. După ce sunt sfințite în timpul slujbei, acestea sunt luate acasă și așezate lângă icoane sau la intrarea în locuință, fiind considerate protectoare împotriva relelor și aducătoare de sănătate.
În unele zone ale țării, există tradiția ca părinții să atingă simbolic copiii cu crenguțele de salcie sfințită, în semn de binecuvântare, cu urarea de a crește sănătoși și înțelepți.
Duminica Floriilor este și una dintre puținele zile din Postul Paștelui când este permis consumul de pește, fiind a doua dezlegare importantă, după cea din ziua Bunei Vestiri.
Tradiții populare și superstiții de Florii
Floriile sunt și momentul în care se leagă o serie de credințe și practici vechi. În unele regiuni, femeile coc plăcinte pe care le oferă persoanelor nevoiașe, considerând acest gest o formă de milostenie și purificare spirituală.
Tot în această zi, șnurul de la mărțișor este agățat într-un pom înflorit, în credința că va aduce sănătate și belșug în lunile ce urmează.
O altă tradiție, păstrată mai ales în satele românești, este aceea ca tinerele fete să își scoată zestrea la soare și să-și aerisească hainele, crezând că astfel își vor atrage ursitul. Unele dintre ele fierb noaptea apă cu busuioc, cu care se spală apoi pe cap dimineața pentru a avea un păr frumos și strălucitor.
Rugăciunea rostită de Florii
Ziua de Florii este dedicată reculegerii și rugăciunii. În această duminică, credincioșii se adună în biserici pentru a participa la slujbe speciale, rostind rugăciuni de mulțumire și speranță. Una dintre cele mai cunoscute rugăciuni de Florii este următoarea:
„Doamne, Dumnezeul nostru, Care şezi pe heruvimi; Cel ce ai arătat puterea Ta şi ai trimis pe Unul Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască lumea prin Crucea,prin îngroparea şi prin învierea Sa; Căruia, venind în Ierusalim spre patima cea de bunăvoie, poporul care şedea întru întuneric şi în umbra morţii, luând semnele biruinței, ramuri de copaci şi stâlpări de finic Însuţi, Stăpâne, păzeşte ne şi pe noi, care urmând acelora purtăm în mâini ramuri de copaci în această zi de înainte prăznuire. Şi precum pe acele popoare şi pe acei prunci care Ţi au strigat Ţie: Osana, apără ne şi pe noi, ca prin laude şi cântări duhovniceştisă ne învrednicim de dătătoarea de viaţă învierea cea de a treia zi, în Hristos Iisus Domnul nostru, cu care împreună eşti binecuvântat, cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.
Floriile sunt astfel mai mult decât o simplă sărbătoare religioasă – ele reprezintă un moment de curățire spirituală, de întoarcere către valorile credinței și de pregătire sufletească pentru Învierea Domnului.
