În urmă cu ceva timp, părintele Pimen a vorbit despre greșeala pe care o fac foarte mulți oameni și care îi poate duce direct în iad. Este vorba despre o greșeală frecvent întâlnită și anume: Tendința de a judeca rapid și aspru pe cei din jurul nostru atunci când observăm la ei o mică greșeală.
Totodată, duhovnicul a atras atenția că în prezent există pericolul idolatrizării oamenilor, în special a figurilor duhovnicești sau a celor considerați modele morale.
”De multe ori suntem cu intenția asta de a judeca, cum vedem pe unul că a făcut o mică greșeală: „Dar uite ce-o făcut. Ce credeam eu despre el. Uite ce om era și uite ce-o făcut. Gata! Nu mai vreau să aud de el.” Foarte repede ne împiedicăm cu toții de lucrul ăsta. Uneori ne facem câte o impresie de cineva: „Domnule, ăsta-i om sfânt.” Îl punem pe un postament și ni-l fixăm de model cum vrem noi, facem o statuie din aia perfectă.
Dar acela-i om și el, cu neputință, cum sunt și eu, și alții, suntem oameni. Dar omul acela n-o spus – la fel cum v-am zis și eu de atâtea ori, eu n-am spus că-s perfect, n-am spus că n-am greșeli, că n-am păcate… Nu! Sunt om.
De-asta, de multe ori am mai atras și eu atenția, nu mai veniți în Athos pentru mine sau pentru alt părinte, veniți pentru Maica Domnului, pentru că noi suntem oameni. Dacă îți faci un fel de idol din om, tu ți-l faci după un model în capul tău și aștepți ca el să fie perfect și vezi că-i om. Și când vezi că nu este cum ți-ai făcut tu modelul în cap, te smintești și spui: „Vai, dar ce m-am așteptat eu ca ăsta să fie sfânt, să fie înger și uite ce face!”. Dar el nu ți-o spus că este așa. El ți-o spus că-i om și el, are greșelile lui. Eu întâlnesc oameni, discut cu ei și îmi spun și ei neputințele și greutățile lor.
– Măi, stați liniștiți că și eu mă lupt cu mine, cu gândurile mele, cu luptele mele, trag de mine.– Nu, părinte, sfinția ta… ești sfânt. Lasă-mă că știu eu, ești înger.– Măi, oameni buni! Nu mai spuneți lucrul ăsta, sunt om ca toți oamenii.– Nu, nu, nu.
De asta vă spun: nu vă mai faceți idoli din oameni, indiferent cât de buni or fi, pentru că sunt oameni și greșesc și atunci vă smintiți. Nu! Gândiți-vă că și ei sunt oameni, luați cuvântul pe care vi-l spun cu drag, folosiți-vă, dar așteptați-vă și de la ei să mai facă și greșeli, ca să nu se întâmple ca la Intrarea Mântuitorului în Ierusalim, când i-au strigat osanale și după trei zile aceiași oameni strigau ”Răstignește-L!”. Să fim cu mare atenție pentru că ajungem să judecăm: ne facem o idee despre un om, după aia nu corespunde așteptării noastre și începem să-l judecăm, ne smintim de el, suntem nemulțumiți ”Uite cum îi omul acela!”. Omul acela este ca mai înainte, trage de el, se luptă, merge înainte, dar tu rămâi smintit pentru că mintea ta se aștepta la cu totul altceva, ți-ai format o idee și nu este bine lucrul ăsta.
Amintiți-vă că toți sunt oameni și toți au neputințe, dar toți vor să se mântuiască și atunci trag de ei, se luptă, merg înainte, se împiedică, cad, se ridică și nădăjduiesc la Dumnezeu. Nu cedează la lupte pentru că Dumnezeu nu ne vrea drepți, ne vrea smeriți. De aceea, dacă i se pare Lui, oricât de buni am fi, că ne înălțăm un pic, ne îngăduie ceva, o cădere, o smerenie, ceva, ca să nu ne înălțăm cu mintea că ceea ce facem e realizarea noastră, când de fapt totul e cu harul lui Dumnezeu și cu bunătatea Lui”, a spus părintele Pimen Vlad.
