Originea Revelionului: un obicei franțuzesc
Termenul „Revelion” provine din cuvântul francez réveillon, care înseamnă „trezire” sau „a sta treaz”. Inițial, în Franța secolelor XVI-XVII, era o petrecere asociată Crăciunului, în care oamenii stăteau treji toată noaptea, dansau și se bucurau de mese îmbelșugate. După ce Papa Grigore al XIII-lea a stabilit data de 1 ianuarie ca început oficial al anului nou, sărbătoarea a fost mutată pe 31 decembrie.
Această modă franceză s-a răspândit în Europa de Vest, dar la români a ajuns târziu. Până în secolul al XIX-lea, Anul Nou era sărbătorit la începutul lunii martie, odată cu debutul sezonului agricol.
Primii pași în România: Revelionul boierilor
Revelionul a fost introdus în România de tinerii boieri și intelectuali educați în străinătate. În perioada de modernizare a Principatelor, după Unirea din 1859, familiile înstărite și cosmopolite au început să organizeze petreceri de Revelion, inspirate din cele franceze.
Primul dicționar românesc care menționează termenul „Revelion” este cel al paharnicului Constantin Stamati, din 1851. Pentru boierii de atunci, Revelionul însemna o masă copioasă, organizată după balurile de Anul Nou.
Revelionul interbelic: petrecerea bogaților
În perioada interbelică, Revelionul era o sărbătoare exclusivistă. Familiile bogate, precum Șuțu, Lahovary sau Știrbey, organizau petreceri fastuoase în conace, palate sau restaurante de lux, cum erau Capșa sau High-Life din București.
Invitații purtau ținute de gală realizate la croitorii de renume sau importate din străinătate. Bijuteriile scumpe, rochiile din mătăsuri grele și meniurile sofisticate cu caviar, rață pe sos de portocale sau șampanie franțuzească erau simboluri ale opulenței.
Oamenii de rând nu participau la aceste evenimente, fiind limitați la sărbători simple sau, deseori, la niciun fel de celebrare.
Revelionul sub comunism: sărbătoarea maselor
Odată cu venirea regimului comunist, Revelionul a fost democratizat. Petrecerile fastuoase ale elitelor au fost înlocuite cu evenimente organizate în cantine muncitorești, case de cultură sau la televiziune.
Programele TV de Revelion, cu muzică, umor și momente propagandistice, au devenit tradiție în perioada comunistă. În familii, sărbătoarea era marcată prin mese modeste, cu produse obținute adesea pe căi neoficiale.
Nomenclatura comunistă și liderii de partid continuau însă să organizeze revelioane luxoase, cu mâncare fină și băuturi de import.
Când sărbătoreau românii Anul Nou?
Înainte de adoptarea calendarului gregorian, românii marcau începutul anului în martie, odată cu venirea primăverii. Obiceiul plugușorului, practicat în prezent pe 31 decembrie, își are originea în urările pentru un an agricol prosper.
Astăzi, Revelionul este o sărbătoare așteptată de toți românii, indiferent de statutul social. Petrecerile organizate acasă, la restaurant sau în stațiuni atrag sume considerabile de bani și sunt prilej de bucurie și reîntâlnire.
Deși un obicei importat, Revelionul a devenit parte integrantă a culturii contemporane, simbolizând trecerea într-un nou an plin de speranțe.
