Atmosfera în familie între prietenii noștri, rudele noastre este una absolut minunată, așa cum a fost întotdeauna. Eugen pentru mine este ca un fiu. Ne înțelegem foarte bine. Nu sunt probleme de genul ăsta. De ce? Pentru că noi înțelegem că cei care l-au demonizat, nu pe Eugen, pentru că Eugen nu este o persoană atât de importantă. Au vrut să ajungă, să găsească ceva, ca să îi facă probabil lui Călin Georgescu.
Nu vor reuși să o facă, pentru că îl cunosc personal pe domnul Georgescu, omul acesta este la locul lui și corect, iar Eugen nu ar face răzmerită pentru nimic în lume și de ce, pentru că Eugen a avut niște întâmplări prin care a trecut când a fost în legiunea franceză. În urma acestora el s-a pensionat și a încercat să afle adevărul. Un adevăr pe care el l-a găsit în ortodoxie după ce a colindat la toate minunile ezoterice ș.a.m.d. și este un ortodox practicant, la fel ca întreaga familie și nu ar face niciodată nimic ce contravine credinței în Dumnezeu.
Așa că este exclus ca Eugen să umble cu arme, să trateze cu cineva care ar putea face astfel de lucruri. Or, să îl faci pe Eugen, în altă ordine de idei, liderul legionarilor, mi se pare, nu de noaptea minții, de beznă, de întuneric, nu se poate așa ceva, de ce, să-mi arate și mie cineva unde sunt legionarii aceia pe care ii conduce Eugen. Nu cred că mai este niciunul în viata, unii au murit în închisori, alții au fost asasinați, cu pedepse duble, numai lor li s-au întâmplat aceste lucruri din toată pleiada de deținuți politic. Numai legionarii au primit pedepse duble, au fost condamnați la un anumit număr de ani de închisoare, nu s-a ținut cont de acea pedeapsa, fără instanță au fost uciși.
M-am născut în închisoare, pentru că mama a făcut cea mai mare crima de pe pământul acesta, s-a îndrăgostit de un bărbat. Puțin o interesa pe mama sa ce făcea acel bărbat. Ea a iubit și atât. Și pentru că nu s-a dus la securitate să îl toarne, a fost încarcerată însărcinată fiind. Frumusețea este că prin 98 eu am cerut de la Ministerul Justiției instanței militare un act că m-am născut în închisoare. Și mi-a venit următorul răspuns: Olimpia Puiu, născută la data de, in Grecia… este condamnată pentru omisiune de denunț la 3 ani de închisoare.
Foarte interesant, eu știam că mama a făcut 5, acolo scria 3. Este transportată pe data de 18 noiembrie 1949 de la închisoarea militara Constanța la spitalul militar Constanța, unde este supusă unui control medical. Se constată că este în luna a 9-a de sarcină. În urma acestui fapt nu a rezultat nimic. Deci o femeie însărcinată în luna a 9-a, nu naște, rămâne că în poveste, știți cu cercul de fier. După aceea, am înțeles că ei nu au consemnat niciun copil, că nu sunt singurul copil născut în închisoare, mai sunt și alții. Eu m-am născut la Constanța, la 2 săptămâni am fost transportată cu mama la Mislea și am stat la Mislea până la 1 an și 4 luni într-o celulă cu 24 de femei care ieșeau la aer 10 minute, dar pe mine nu m-au scos niciodată.
Nu eram trecută în scripte. O ziaristă de la Constanța a scris un articol „fata cu 3 certificate de naștere”. Am avut un certificat cu antetul regelui, în 49 încă mai erau astfel de tipizate. După aceea, la 13 ani, când am fost înfiată, pentru că eram un elev bun, am fost educată să învăț, mama mea adoptivă care a fost sora tatălui meu mi-a spus întotdeauna tu dacă nu vei fi cea mai bună dintre cei mai buni nu vei reuși să faci nimic și atunci vei avea o viață proastă.
Mama a fost arestata la 1 an si patru luni. Directorul închisorii era faimosul Vișinescu. La 2 săptămâni a plecat cu mine la Mislea pentru ca au transferat-o acolo si m-am îmbolnăvit, era iarnă, era frig, eu sunt născută in decembrie si am fost foarte bolnava când am ajuns acolo, credeam ca o sa mor si mama a rugat-o pe Aspazia Oțel sa ma boteze. Și mi-a făcut un botez de urgenta in închisoare si nașa de botez a fost Aspazia Oțel cu care m-am întâlnit după 90.
Mama a făcut 5 ani de închisoare, pentru ca 2 ani a stat la dispoziția organului de securitate. Mama a venit, a trăit 2 ani si după 2 ani a murit. Eu la 6 ani si jumătate am rămas orfana si de mama. Mama, cred, ca după ce nu a mai fost tata, nu a considerat ca trebuie sa trăiască, ea murise sufletește. Când a venit din închisoare, îmi amintesc un gest pe care îl făcea de fiecare data când o întrebam ceva, îmi acoperea cu palma ochii, pentru ca eu semăn foarte bine cu tata mai ales la ochi. Nu a putut sa treacă peste moartea tatălui. A fost o iubire pentru care sacrifici totul. După aceea am înțeles ca tata a fost un om absolut deosebit si probabil ca si asta a făcut-o sa-l iubească atât de mult.
Tatăl meu, noi venim din Grecia, eu sunt prima generație născută în România, în Cadrilater. S-a încadrat in mișcarea legionară, 18-19 sa fi avut, când a fost Antonescu prim-ministru, tata a fost gardian la ușa lui, ca era militar si nu-i plăcea ce făcea Antonescu când erau legionarii in guvern si chiar se ducea la Costache Papanaci ca nu e de acord cu ce se întâmplă, acolo, dar Papanaci fiind un pacifist si un intelectual rasat îl tot tempera sa își vadă de treaba.
In 42, Tatăl lui, respectiv bunicul meu, care era preot, i-a spus sa plece din tara ca va nenoroci toată familia daca rămâne, nu se trecea peste cuvântul bunicului. A plecat, a stat 1 an in Bulgaria la familia Crăcea, prima data la Buhenwald si după aceea după ce i-au scos din Buhenwald, a pendulat Italia, Franța si la un moment dat a vrut sa se întoarcă in tara, in 45. S-a oprit la Belgrad la un hotel si aici s-a iscat o bătaie, au fost duși la politie. Povestea acestui om este pur si simplu aproape incredibila. A venit la politie in Belgrad un agent, Claudel se numea, din serviciile franțuzești, l-a convins si s-a întors in spațiul apusean, adică l-au recrutat serviciile secrete franceze si sta într-o tabără de pregătire paramilitara 2 ani.
Este trimis in tara cu un pașaport fals, pe nume de albanez Osman Ali Ahmed. Dar el trebuia sa se predea la intrarea in tara si s-a predat cerând sa vorbească cu Vasile Luca. Nu l-a primit Vasile Luca, pentru ca se pare ca nu mai era in funcție, ci Ana Pauker. Nimeni nu știe ce a vorbit cu Ana Pauker, dar a fost încarcerat 1 an. Unii spun ca ar fi evadat de la Văcărești, alții spun ca a făcut 1 an.
Cert este însa altceva si foarte interesant, pentru ca acest om care acum este blamat ca a fost criminal, eu sunt fiica de criminal, port aceasta eticheta si ma deranjează foarte tare, pentru ca daca ar fi fost adevărat, era asta este, îmi port crucea. Dar nu este așa, pentru ca crima este 1 la 1 si nimeni nu a dovedit vreodată ca tata ar fi omorât pe cineva. Mai mult decât atât, într-o noapte a trecut pe lângă ei Doicaru, mai era cu cineva, era noapte, ei aveau automatele si nu au tras ca sa îl omoare. Îl puteau omori foarte ușor pe Doicaru in noapte.
A plecat in Dobrogea, pentru ca el trebuia sa ajungă in Dobrogea ca sa organizeze rezistenta armata anticomunista. S-a predat autorităților din România la Oravița ca asta era misiunea.
Dosarul de urmărire al tatălui meu si al mamei se afla si astăzi la documente de siguranță națională. Eu nu am reușit sa vad dosarul tatei si al mamei. De la mama nu am decât fisa de închisoare, iar de la tata o declarație pe care a dat-o el când a intrat in tara.
Tata a plecat in Dobrogea si a început sa organizeze acolo mișcarea de rezistenta. Frații Fudulea începuseră sa adune oameni, cert este ca in mai puțin de 1 an s-au adunat cam 15 mii de oameni si aveau si arme tot pentru atâția oameni, arme pe care le luau din posturile de politie, din unitățile militare. Tata știa însă lucruri pe care nu avea de unde sa le știe decât din instrucția pe care a avut-o in acea unitate paramilitara, stia de cum se da un prim ajutor in caz de răniri si știa să organizeze lupta de gherilă”, a declarat Zoe Rădulescu la Realitatea Plus.
