Decizia CCR: fraude, context politic și posibile consecințe
Năstase a explicat că anularea scrutinului a fost justificată oficial de presupusele fraude electorale semnalate de CSAT, care a desecretizat informații primite de la servicii. Potrivit fostului premier, această decizie nu poate fi privită exclusiv din punct de vedere legal:
„CSAT a desecretizat documentele venite de la servicii, afirmând ca s-a produs fraudarea alegerilor. Am luat in serios acel anunț si am considerat ca primul tur al prezidențialelor trebuie anulat. Ceea ce s-a si întâmplat. De altfel, astăzi, am văzut mai mulți mascați sărind garduri in curțile unor persoane si, probabil, se va dovedi ca probele erau serioase. Va fi clar si ca a fost mana rușilor. Iar daca unul dintre candidați a cheltuit un milion de euro pentru campanie, este clar ca el i-a dezavantajat pe ceilalți concurenți care nu au beneficiat de surse private ci doar de surse de la stat.
Eu anunțasem ca nu voi participa la al doilea tur de scrutin pentru ca nu ma simțeam reprezentat de niciunul dintre candidați. Nu reiau argumentele. Acum, înțeleg ca multi sărbătoresc victoria Democrației – deși decizia CCR a avut o importantă componenta politica (probabil ca si sondajul care îl dădea câștigător pe Calin Georgescu cu 70%, in turul doi a avut un anumit rol) – si vor să continue ca si când nimic nu s-ar fi întâmplat. Cred ca ar fi o mare greșeală.
In 1996, am avut un fenomen asemănător – Emil Constantinescu, profesor universitar, rector, venea pe un cal alb sa salveze poporul de comunism. Cu un parlament fragmentat si cu 15000 de specialiști nu prea a reușit- inflația ajunsese, prin 1999, la 200%. Acum, din nou un „conducător de glie”, personaj mesianic, venit tot pe cal, precum Putin, a știut sa capteze nemulțumirile unui segment tot mai puternic de populație, marcată de polarizarea veniturilor/scăderea puterii de cumpărare si pradă, simultan, suveranismului si populismului. In istoria României, au mai existat astfel de etape. Spre exemplu in perioada de sărăcie de după primul război mondial, a apărut Legiunea Arhanghelului Mihail care însă s-a remarcat, ulterior, prin felul in care Zelea Codreanu a considerat ca face dreptate împușcându-l pe prefectul Manciu in tribunal. Sa mai aduc aminte de felul in care legionarii au asasinat premieri si au masacrat zeci de oameni politici in Fortul 13, de la Jilava, in noiembrie 1940? Nu cred ca avem nevoie de astfel de modele.Si nici măcar de variantele mesianice, gen Petrache Lupu – de la Maglavit – cu soluții mistice. Pe de alta parte, nu putem sa nu înțelegem impactul mesajului pe care l-a transmis Calin Georgescu, spre exemplu in legătura cu faptul ca cele mai multe servicii (apa, gaz, electricitate, petrol) sunt in mana unor companii străine care realizează, ca si băncile străine, profituri mari in România. Sigur, resursele naturale sunt ale statului roman dar concesionarea lor s-a făcut către firme străine. Poate ca a venit timpul sa reevaluam unele dintre aceste chestiuni, nu prin naționalizare (care nici nu este prevazuta in Constituție), ci prin expropriere, cu justa despăgubire, cum s-a întâmplat in ultimii ani si in Ungaria sau Polonia. Este doar un exemplu. Mi-e teama însă ca după ce si-au cerut iertare (Iohannis) sau au anunțat ca au „auzit” mesajul de la alegeri, liderii actuali vor continua in același mod, pregătind un guvern neputincios si alegeri prezidențiale in primăvara – când candidatul suveranist(George Simion) va strânge voturile lui Calin Georgescu (intre timp, „exmatriculat”), ale AUR, POT si ale SOS. Sa avem in vedere că pana in primăvară va trebui sa fie aprobat noul buget si sa se realizeze „dialogul” amânat pentru ianuarie cu FMI. Mantra cu „democrația”, cu „statul de drept” va fi mai puțin atrăgătoare pentru romani. O eventuală creștere a TVA (ce ar afecta mai mult pe cei săraci) ar fi o corecție bugetara ce ar duce la o creștere si mai mare a zonei „suveraniste”.
Ce se poate face?
In primul rand sa renunțăm la nebunia cu pericolul de tip Big Brother/Rusia (am citit multi dintre noi cartea lui Orwell – 1984, Știm ce înseamnă să construiești un „țap ispășitor”. Cauzele principale ale situației de haos din România sunt, in primul rând, la noi. Sigur ca Rusia este interesata ca lucrurile in tara noastră sa nu meargă bine. Știm asta, de mult. Dar este evidentă slaba calitate a liderilor actuali, a lipsei politicii de cadre, a lipsei unor măsuri de curaj, a configurației parlamentare cu sponsori locali ai baronilor principalelor partide. „Poporul” a sancționat toate aceste neîmpliniri.
„Ghiveciul” guvernamental pregătit (PSD/PNL/Usr/UDMR) ne va aduce aminte de celebrele CoCoPo ale țărăniștilor si ale colegilor lor. Cum sa pui împreună, in continuare, impozitarea progresiva cu cota unica? Vor fi blocaje de tot felul. „Prietenia tradițională” dintre PSD si USR îl va aduce înapoi la justiție pe Stelian Ion? Iar la președinție, liderii PSD îl vor implora pe Nicușor Dan sa accepte sa fie candidatul lor comun?
Idei, ideologii, principii? Pare ca partidele nu mai au nevoie de ele. Se vede acum si lipsa departamentelor si a institutelor politice care pregăteau liderii din linia a doua. Aștept, cu nerăbdare sa vad cum au „auzit” liderii partidelor din main stream mesajul alegătorilor atunci când vor negocia funcțiile din parlament si portofoliile din guvern.
Decizia CCR nu a rezolvat problemele de fond ci doar a amânat soluționarea lor”, a scris Adrian Năstase pe blogul său.
De asemenea, Năstase a evocat exemplele extremismului interbelic, atrăgând atenția asupra riscurilor escaladării retoricii populiste și suveraniste.
Adrian Năstase concluzionează că, deși decizia CCR a amânat rezolvarea problemelor, aceasta nu le-a eliminat. El îndeamnă liderii politici să abordeze situația cu responsabilitate și să pună pe primul loc interesele cetățenilor.
