Anunţul editurii olandeze Veen Bosch & Keuning că va utiliza inteligenţa artificială pentru traducerea unor cărţi de ficţiune a indignat atât autorii, cât şi traducătorii – în ciuda încercărilor companiei de a-i linişti cu promisiuni potrivit cărora nicio carte nu va fi tradusă în acest mod fără o verificare atentă şi fără acordul autorilor.
„Un traducător traduce mai mult decât cuvinte, construieşte punţi între culturi, ţinând cont de cititorii-ţintă la fiecare pas”, spune Michele Hutchison, câştigătoarea premiului International Booker 2020 pentru traducerea cărţii lui Lucas Rijneveld The Discomfort of Evening.
„Introducem pe furiş indicii subtile pentru a ajuta cititorul să înţeleagă anumite elemente culturale sau tradiţii. Transmitem ritm, poezie, jocuri de cuvinte, metafore. Căutăm terminologia precisă pentru, să zicem, utilaje agricole, chiar şi într-un roman”, adaugă ea.
Traducătorii şi autorii au subliniat, de asemenea, că traducerea bazată pe AI necesită o verificare şi o editare foarte atentă, făcută în mod ideal de către o persoană care cunoaşte ambele limbi.
„Anul trecut, un cititor a semnalat unele probleme în ediţia franceză a uneia dintre cărţile mele”, spune Juno Dawson, autoarea seriei Her Majesty’s Royal Coven. „Traducătorul folosise un termen uşor învechit pentru a descrie o persoană transgender. Am reuşit să schimbăm termenul înainte de publicare. Sunt aceste nuanţe pe care bănuiesc că inteligenţa artificială le-ar rata, ceea ce înseamnă că conţinutul generat de inteligenţa artificială ar necesita oricum o editare riguroasă”.
Cu toate acestea, există scenarii în care traducerea automată ar putea ajuta autorii de opere culturale. De exemplu, în cazul autorilor care scriu în limbi minoritare şi ai căror opere nu sunt traduse deloc în engleză în prezent, o traducere asistată de inteligenţa artificială le-ar putea aduce în atenţia mult mai multor cititori.
