Acest cuvios părinte, Dimitrie cel Nou, a trăit în vremea drept-credincioşilor împăraţi româno-bulgari şi era dintr-un sat care se numeşte Basarabov, sat aşezat pe marginea apei Lomului. La început a fost păstor de vite în satul lui, apoi văzând că toate ale lumii sunt trecătoare, a ieşit din satul Basarabov şi s-a sălăşluit mai întâi într-o peşteră din apropierea acestui sat, iar apoi s-a făcut monah la mănăstirea care era înăuntrul peşterii. Dar cine poate spune ostenelile, postul, rugăciunea şi privegherile pe care le făcea şi prin care s-a învrednicit şi de darul facerii de minuni? EI şi-a cunoscut şi vremea ieşirii sufletului din trup când, intrând în mijlocul a două pietre, şi-a dat prealuminatul său suflet în mâna lui Dumnezeu”.
După multă vreme, apa Lomului a venit mare încât a luat şi lemnele şi pietrele dimprejurul peşterii şi atunci au căzut în apă şi cele două pietre, care erau în apropiere, împreună cu moaştele sfântului, şi multă vreme au rămas acolo.
Sfintele sale moaşte au fost scoase la lumină în chip minunat, prin lucrare Dumnezeiască. Îngerul Domnului s-a arătat unei copile în vis, iar ea a spus părinţilor visul pe care l-a avut.
Atunci „adunându-se mulţi oameni şi preoţi, s-au dus toţi împreună la locul cel arătat de copilă, unde de multe ori se arăta o lumină şi cei care o vedeau socoteau că acolo este ascunsă o comoară de bani. Căutând cu tot dinadinsul, au aflat în apă sfintele moaşte ale Cuviosului Dimitrie, care erau pline de mâl şi de prundiş, şi le-au scos întregi, strălucind ca aurul”.
După ce vestea descoperirii lor s-a aflat atât în sudul Dunării, cât şi în nord, numeroşi credincioşi de pe ambele maluri se îndreptau spre satul Basarabov, unde au fost duse.
„Şi multe minuni făceau acele moaşte celor ce cu credinţă năzuiau la el”.
„Între anii 1769 şi 1774, fiind război între Rusia şi Poarta otomană şi cuprinzând şi pe ofiţerii ţării noastre, generalul Petru Salticov a trecut Dunărea şi a pornit război împotriva Rusciucului şi a trecut şi prin satul Basarabov, unde se aflau moaştele sfântului. Generalul a luat aceste moaşte pe care voia să le trimită în Rusia. Iar creştinul Hagi Dimitrie, fiind în acea vreme lângă general, s-a rugat ca să nu înstrăineze sfintele moaşte, ci să le dăruiască ţării noastre pentru prăzile şi jafurile ce le-a pătimit din pricina războiului şi s-o mângâie cu acest dar, adică cu sfintele moaşte. Generalul, înduplecându-se, le-a dăruit Ţării Româneşti. Şi primindu-le tot poporul, cu mare cinste le-a aşezat în biserica cea mare a Mitropoliei Ungrovlahiei, în zilele preasfinţitului mitropolit Grigorie”.
Sfintele moaşte au fost aşezate cu mare cinste în Catedrala mitropolitană din Bucureşti, în iulie 1774. În felul acesta, Sfântul Dimitrie cel nou sau Basarabov a devenit ocrotitorul Bucureştilor şi al întregii Ţări Româneşti.
Sfântul Cuvios Dimitrie a fost proclamat oficial Ocrotitorul oraşului Bucureşti de mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793), iar din anul 1955 cultul său a fost generalizat în toată ţara.
Sfântul Mucenic Nestor
Sfântul Mucenic Nestor este praznuit pe 27 octombrie. Din viața Sfântului Mare Mucenic Dimitrie aflăm că Nestor era un tânăr din Tesalonic care a învățat credință creștină de la Sfântul Dimitrie însuși. Tânărul Nestor s-a oferit să lupte cu gladiatorul Lie, pentru a preveni că alți creștini să fie aruncați în arena împotriva voinței lor. Împăratul Galeriu distra poporul cu asemenea lupte care se desfășurau în arena. Cel învins era aruncat în sulițele care se aflau împrejurul podiumului special amenajat. Înainte de lupta, Sfântul Nestor a mers la Sfântul Dimitrie, care se află în temniță. Sfântul Dimitrie l-a binecuvântat și i-a spus că deși va ieși victorios din lupta, va fi însă ucis pentru Hristos. Întâlnirea dintre cei doi sfinți este mărturisită și în textul troparului Sfântului Dimitrie Izvoratorul de Mir: ” … Deci, precum mândria lui Lie ai surpat și la lupta îndrăzneț ai făcut pe Nestor …”
Atunci când a intrat în arena pentru a-l înfruntă pe neinvinsul Lie, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mă!” Spre surprinderea tuturor, tânărul Nestor l-a înfrânt pe uriașul Lie. Mulți dintre cei de față au crezut că „Dumnezeul lui Dimitrie” l-a ajutat cu adevărat, dorind să îmbrățișeze credință creștină. Acest fapt l-a înfuriat pe Galeriu, care a poruncit că Nestor să fie decapitat.
Se crede Sfântul Nestor avea vârstă de 20 de ani când a primit moarte muceniceasca. Iconarul Fotis Kontoglou (1895-1965), într-un text ce făcea referire la modul în care se reprezintă în icoane Sfântul Nestor arată că acesta apare că „un tânăr cu un început de mustață însă fără barbă”. Teodor Metokhitis (1270-1332) afirmă că Sfântul Nestor era un „redutabil soldat al lui Hristos”.
Există unele mărturii (în viață Sfântului Neofit, de exemplu) potrivit cărora locul unde a primit moartea muceniceasca Sfântul Nestor se află în afară porții de Apus (Porții de Aur) a orașului Tesalonic. Acesta era locul unde se desfășurau cel mai adesea execuțiile. De asemenea, există informații care arată că a existat o biserica închinată Sfântului Nestor la sud de arena orașului, între biserica Sfântului Dimitrie și vechea piață (agora).
În prezent, există o capela închinată Sfântului Nestor lângă Stadionul Kaftanzogleio, probabil singură biserica din lume ce poartă acest hram.
În Catedrala Sfântul Dimitrie din Tesalonic, în naos, pot fi întâlnite icoanele ferecate în argit ale celor trei mucenici, Dimitrie, Nestor și Lup, constituind mărturii ale cultului pe care îl au față de aceștia creștinii ortodocși din Tesalonic și pelerinii de pretutindeni.
