De ce refuza Ceaușescu cafeaua
Deși cafeaua era apreciată de mulți români, Ceaușescu nu avea nicio afinitate pentru acest obicei. Se spune că apropiații săi i-au sugerat de mai multe ori să mărească importul de cafea, dar dictatorul a respins vehement propunerile. Aghiotanții săi au înțeles rapid că nu era cazul să insiste, deoarece acesta devenea extrem de iritat de subiect.
Ceaușescu credea cu tărie că muncitorii și țăranii din România nu aveau nevoie de cafea, iar intelectualii ar putea să se descurce fără ea. Din perspectiva sa, importul acestei băuturi era văzut ca o risipă inutilă, prioritățile economice fiind concentrate pe producția de oțel și textile, nicidecum pe satisfacerea gusturilor populației urbane.
Mirosul de cafea, o sursă de iritare
Conform lui Tudor Octavian, mirosul cafelei părea să declanșeze în Ceaușescu o stare de nemulțumire asemănătoare cu cea pe care o avea față de mirosul usturoiului. Această aversiune față de cafea îl făcea să asocieze consumul băuturii cu un simbol al luxului inutil, care contravenea planurilor sale economice rigide.
Mai mult, paranoia dictatorului ajunsese la nivelul în care cuvântul „cafea” a fost eliminat din rebusurile din acea vreme. Orice mențiune a acestuia putea fi considerată o formă de subversiune, un mic detaliu care reflecta controlul strict asupra vieții cotidiene din perioada comunistă.
Cafeaua, un lux pe piața neagră
Lipsa importurilor de cafea a dus la o explozie a prețurilor pe piața neagră. Un kilogram din populara marcă Alvorada, importată din Austria, ajungea să se vândă la prețuri exorbitante, aproximativ 80 de lei pentru un sfert de kilogram, un preț exorbitant pentru acea vreme.
Astfel, cafeaua devenise un produs de lux pentru mulți români, o adevărată raritate care putea fi obținută doar pe căi ilicite.
Printre numeroasele revendicări ale Revoluției din 1989, lipsa cafelei a fost unul dintre simbolurile nemulțumirilor față de regimul Ceaușescu. Astăzi, cafeaua, un produs atât de banal pentru mulți dintre noi, reprezintă și un memento al restricțiilor absurde dintr-o perioadă în care orice gest cotidian putea fi controlat și interpretat ca o amenințare la adresa sistemului.
