Popeye nu este omul cuvintelor. Acțiunile sale sunt cele care vorbesc mai mult. Un erou atipic. Nu neapărat atrăgător și înalt, dar întotdeauna curajos, un personaj care inspiră, demonstrând că inclusiv cei mai mici pot fi puternici și pot răzbi în fața celor impunători mai ales din punct de vedere fizic, scrie descoperă.ro.
Popeye Marinarul, prietenul copilăriei multora dintre noi, a fost creat de caricaturistul american Elzie Crisler Segar (1894 – 1938), acesta introducându-l publicului pentru prima dată pe Popeye la 17 ianuarie 1929, în benzile desenate apărute în paginile revistei sale Thimble Theatre. Inițial, Popeye a fost creat de Segar ca personaj secundar, concentrându-se mai mult pe Olive Oyl și Harold Ham Gravy, protagoniștii de drept ai lui Segar atunci când a lansat, în 1910, Thimble Theatre în New York Journal al lui William Randolph Hearst. Dar odată ce Popeye a ajuns în casele oamenilor, popularitatea lui a crescut atât de mult, încât Elzie Segar a fost nevoit să-l transforme pe devoratorul de spanac în eroul din prima linie a desenelor sale. Primul număr de duminică al Thimble Theatre a fost publicat la 25 ianuarie 1926 și i-a inclus pe părinții lui Olive și Castor, Cole și Nana Oyl, apoi pe soția lui Castor, Cylinda, în 1926.
Așadar, Segar l-a introdus pe Popeye în distribuția Thimble Theatre la 17 ianuarie 1929, însoțindu-l de celebra sa replică: „Ja think I’m a cowboy?!”. De-a lungul timpului, povestea și caracterizarea lui Popeye au evoluat. Inițial, puterea lui Popeye venea din noroc și din frecarea penelor lui Bernice, o găină whiffle, dar până în 1932, spanacul a devenit sursa principală a forței și rezistenței lui.
În timp ce Popeye este adesea descris ca fiind needucat și lipsit de maniere, el dă dovadă de o ingeniozitate remarcabilă și de abilități fantastice de rezolvare a problemelor în diverse situații. De asemenea, are un triunghi amoros consistent cu Olive Oyl și Bluto (sau Brutus), schemele lui Bluto și renunțarea temporară a lui Olive la Popeye pentru Bluto fiind elemente recurente în povești.
Farfurii tematice pentru petreceri: Ghid de alegere pentru orice ocazie (P)
Interesant de menționat faptul că Popeye Marinarul, precum alte personaje cunoscute din lumea desenelor animate, a fost inspirat de o persoană reală. Și anume, de Frank „Rocky” Fiegel, un locuitor din Chester, Illinois, acolo unde a crescut de fapt desenatorul Elzie Segar. (Tot în Chester, magazinul alimentar local era deținut de o femeie înaltă și slabă, care avea tendința de a-și purta părul într-un coc lejer. Se crede că aceasta – Dora Paskel – ar fi fost la rândul ei sursa de inspirație pentru Olive Oyl, iar Wimpy, mocofanul iubitor de hamburgeri din benzile desenate, a fost inspirat de șeful lui Segar de la cinematograful local, J. William Shuchert. Caricaturistul lucra acolo ca proiecționist, iar atunci când nu rula filme, îi aducea burgeri lui Schuchert.)
Frank „Rocky” Fiegel era un tip mic de statură, slăbuț, dar cu toate acestea cunoscut pentru caracterul aprig și implicările lui curajoase și deloc ezitante în tot felul de lupte stradale. La înățimea lui de 1,70 m și greutatea de aproximativ 90 kg, mulți localnici credeau că Rocky ar fi putut fi un campion de box, dacă ar fi urmat această cale, în loc să se lupte doar în baruri, cârciumi sau pe străzi. Fiegel era adesea văzut fumând o pipă, era știrb, la fel ca personajul desenat al lui Segar și, pe cât de răspândită îi era caracterizarea de „dur” pe atât de blând era cu copiii (din nou, o caracteristică regăsită și în trăsăturile lui Popeye Marinarul), cărora obișnuia să le dăruiască dulciuri. De asemenea, precum marinarul fictiv iubitor de spanac, Fiegel avea un singur ochi și o bărbie proeminentă. Prin urmare, se înțelege că Elzie Segar l-a creat pe Popeye nu doar conturându-i personalitatea, însă i-a redat aproape fidel și fizicul.
Fiegel a murit în 1947 fără să aibă copii, iar pe mormântul său se află o gravură a personajului a cărui existență a inspirat-o, pe piatră funerară fiind inscripționate, cu ajutorul și implicarea Clubului Oficial al Fanilor Popeye, cuvintele „Sursă de inspirație pentru Popeye”.
Elzie Crisler Segar a murit de leucemie la doar 43 de ani, la 13 octombrie 1938, iar Frank Fiegel nu a știut de Popeye, cel mai faimos marinar, personajul pe care-l inspirase, decât cu nouă ani înainte de moartea sa. Adică în 1938, în același an în care s-a stins și E.C. Segar, faptul acesta fiind posibil datorită popularizării imaginii lui Popeye în aproximativ 500 de publicații cu ocazia dispariției caricaturistului Segar.
