Animalele necesită o cantitate mai mare de proteine deoarece corpurile lor sunt proiectate pentru activități complexe, precum mișcarea musculară, metabolismul energetic și repararea țesuturilor. Potrivit descoperă.ro, proteinele au un rol central în aceste procese, molecule importante precum enzimele, hormonii și fibrele musculare (de exemplu, actina și miozina) fiind compuse din proteine. Acestea le permit animalelor să desfășoare mișcări active și alte funcții esențiale pentru viață, motiv pentru care carnea are mai multe proteine.
În schimb, plantele se bazează mai mult pe carbohidrați pentru structură și stocarea energiei. Compoziția lor celulară reflectă acest lucru, având mai puține proteine și mai mulți carbohidrați structurali, cum ar fi celuloza. Deși plantele folosesc unele proteine, cum ar fi enzimele pentru fotosinteză, ele nu au nevoie de aceeași densitate de proteine ca animalele pentru a-și îndeplini funcțiile. Din acest motiv, țesuturile vegetale au, în general, un conținut mai scăzut de proteine.
Proteine complete și incomplete
Un alt aspect important este calitatea proteinelor. Proteinele din surse animale sunt considerate „complete” deoarece îi conțin pe toți cei nouă aminoacizi esențiali de care oamenii au nevoie, dar pe care organismul nu îi poate produce, explică Live Science.
În schimb, majoritatea proteinelor din plante sunt „incomplete”, lipsindu-le unul sau mai mulți aminoacizi esențiali. Asta înseamnă că, deși alimentele pe bază de plante pot furniza proteine, ele nu oferă întotdeauna toți aminoacizii necesari organismului, cu excepția cazului în care sunt combinate cu alte surse vegetale pentru a crea un profil complet de aminoacizi.
De ce carnea are mai multe proteine decât legumele?
Mai mult, proteinele animale au în general o biodisponibilitate mai mare, ceea ce înseamnă că organismul uman le poate digera și absorbi mai eficient. Proteinele vegetale conțin adesea componente nedigerabile, precum fibrele, ceea ce face mai dificilă extragerea și utilizarea proteinelor de către corp. Acest lucru este măsurat prin Scorul Corectat de Digestibilitate a Aminoacizilor din Proteine (PDCAAS), care ia în considerare atât compoziția aminoacizilor, cât și biodisponibilitatea. Proteinele animale, cum ar fi carnea de vită și ouăle, au scoruri aproape de 1 (indicând o calitate ridicată a proteinelor), în timp ce multe proteine vegetale au scoruri mai mici, deși soia este o excepție, cu un scor ridicat, de 0,92.
În concluzie, funcțiile biologice ale proteinelor în corpul animalelor necesită stocarea unei cantități mai mari de proteine, în timp ce plantele se bazează mai mult pe carbohidrați. Diferențele în ceea ce privește calitatea și digestibilitatea proteinelor explică de ce carnea tinde să fie o sursă mai concentrată și mai eficientă de proteine în comparație cu plantele. Cu toate acestea, cu o planificare atentă, dietele pe bază de plante pot satisface necesarul de proteine al organismului prin combinarea surselor complementare de proteine.
