Gheorghe Mencinicopschi nu a încetat niciodată să vorbească despre sentința nedreaptă, însă mereu și-a purtat osânda cu demnitate, spune Dan Voiculescu, în cartea sa „1077” de trepte, apărută la Editura RAO. Doctorul Mencinicopschi a fost condamnat alături de Dan Voiculescu în farsa judiciară cunoscută ca „Dosar ICA”.
.Eliberarea lui Gheorghe Mencinicopschi, după mai bine de doi ani petrecuți în închisoare, „afost o picătură de lumină într-o mare de întuneric”, povestește Dan Voiculescu.
„Fără să exagerez, din acel prim moment al pedepsei noastre, când ne-am întâlnit amândoi la Inspectoratul de Poliție Ilfov, așteptând să fim duși la penitenciar, știind că, măcar pentru o vreme, totul avea să se schimbe, nu cred că a trecut o zi fără să mă gândesc la suferința profesorului Mencinicopschi. La a sa și la a celorlalți care fuseseră asociați cu mine în acel proces.”
„Știam că acei doi ani și ceva pe care îi trăise în închisoare au lăsat urme adânci în memoria și sufletul unui om care nu cred că a avut vreodată nici măcar gândul de a face un rău altora sau de a se implica, sub orice formă, într-un demers ilegal. Cu atât mai greu i-a fost să suporte acele privațiuni. Dar a făcut-o cu demnitatea și discreția care l-au caracterizat întotdeauna. Chiar dacă nu am comunicat foarte mult în tot acel interval – posibilitățile de interacțiune fiind reduse – am intuit atât momentele sale de revoltă, cât și pe cele în care epuizarea părea că se instalează definitiv. Sunt convins că se întrebase și el, la fel ca toți ceilalți, ce „vină“ a avut în afară de aceea de a se fi aflat, la un moment dat, aproape de Voiculescu. Așa că, deși înțelegeam că trauma suferită își va produce efectele încă multă vreme, când am aflat vestea bună, m-am bucurat la gândul că, în acea seară, Menci se va așeza la masă, în propria casă, va mânca o mâncare caldă și sănătoasă, cum îi place lui, va bea, poate, un pahar de vin și se va bucura, foarte probabil, de un dus fierbinte. Eliberarea lui a avut loc pe 26 septembrie 2016, la doar o zi după ce eu am împlinit, cât mai discret, 70 de ani. Vestea despre Menci a fost un cadou un pic întârziat, dar foarte prețios. Pe de o parte, era cu adevărat reconfortant să știu că măcar unul dintre noi își va putea relua, treptat, traiul normal. Iar pe de altă parte, eliberarea profesorului Mencinicopschi deschidea un firesc orizont de așteptare pentru toți ceilalți. Undeva, mai departe sau mai aproape, se întrezărea, concret, un alt orizont”, scrie Dan Voiculescu.
De altfel, își amintește cu regret Dan Voiculescu, profesorul Mencinicopschi a fost mereu un om sobru de o politețe desăvârșită.
„După foarte mulți ani, în care am simțit constant responsabilitatea de a lua decizii, de a mișca sau de a opri oameni, acțiuni sau lucruri, părea că am ajuns, în sfârșit, fără responsabilități. Dar nu era deloc așa. Pentru că, după o vreme, odată cu ploaia începută neașteptat în amiaza acelei zile de august, în sediul IPJ Ilfov a intrat Menci. Profesorul Mencinicopschi, omul cunoscut și iubit de o întreagă țară, specialistul în nutriție care a ajutat, de-a lungul vieții, sute de mii de oameni să se hrănească mai sănătos. Era, la rândul lui, condamnat în „dosarul lui Voiculescu“. A deschis timid ușa și a intrat singur, firav, încercând parcă să nu deranjeze pe nimeni, ținând în mână o pungă de „mega“ în care își pregătise bagajul pentru detenție. M-a privit, a zâmbit, a rămas aceeași persoană de mare bun-simt pe care o știam dintotdeauna. Dar, dincolo de politețea lui, i-am simțit în privire întrebarea care nu-mi dădea pace nici mie: de ce trebuia să sufere și el și familia lui?! La fel ca mine și el plecase să se predea imediat după ce s-a pronunțat sentința, încercând să-i protejeze pe cei dragi.
Am așteptat împreună câteva ore până a venit mandatul de arestare și s-au făcut formalitățile necesare. Am schimbat doar câteva vorbe, fiecare dintre noi rămânând cu propriile gânduri”, mai spune Dan Voiculescu.
Pe 19 octombrie 2022, Gheorghe Mencinicopschi se stingea într-un spital din Capitală, organismul său nemaiputând să lupte cu bolile grele care l-au măcinat în ultimii ani de viață. Ieșise din închisoare grav bolnav după ce a fusese ținut timp de ani in frig, mucegai și umezeală.
