Cine au fost Sfinții Simeon și Ioan
Erau prieteni şi la întoarcerea dintr-un pelerinaj făcut la Ierusalim s-au călugărit, mergând la Mănăstirea Sfântului Gherasim. După puţin timp, s-au retras însă în pustie, unde au petrecut în aspre nevoinţe ascetice.După mulţi ani, Cuviosul Simeon a primit încredinţare pentru a merge din nou în lume, a plecat la Ierusalim, apoi s-a dus în cetatea Emesei. Acolo a început nebunia sa pentru Hristos, spre folosul multora.
Sfântul Cuvios Simeon s-a rugat să fugă de slava deşartă şi de înălţare, care şi pe îngerii din cer i-a surpat şi i-a pierdut şi toţi să-l aibă ca pe un nebun şi fără minte. Această cerere a lui a fost auzită, pentru că Domnul ascultă rugăciunile robilor Săi adevăraţi şi ia aminte la rugăciunile lor.”Multe minuni a făcut după aceea acest plăcut al lui Dumnezeu. Gonea diavolii, cele ce aveau să fie le spunea mai înainte, tămăduia toate felurile de boli, izbăvea de năpraznice morţi, pe cei necredincioşi îi aducea la credinţă, iar pe cei păcătoşi îi povăţuia la pocăinţă. Dar oamenii nu puteau să cunoască sfinţenia lui, Dumnezeu acoperindu-l, şi, până la sfârşitul său, au socotit că este nebun şi îndrăcit. El ştia singur că lucrurile cele minunate ale sale, care se făceau cu darul lui Dumnezeu, trebuia să le acopere cu nebunia, care se arăta pe dinafară”, scrie în Vieţile SfinţilorCând a fost descoperită minunea mutării sale din mormânt „toţi oamenii din cetatea Emesei, deşteptându-se ca din somn, au început a-şi aduce aminte şi a-şi spune unul altuia lucrurile cele minunate ale plăcutului lui Dumnezeu, prorociile şi viaţa lui cea mult chinuită”. (Vieţile Sfinţilor)Au murit la scurtă vreme unul după celălalt; Sfântul Simeon în cetatea Emesei, iar Sfântul Ioan în pustiul Iordanului.
sursa: Agerpres
