Consolidarea rezilienței bancare prin reformele Basel III
Modificările introduse prin acest nou regulament se concentrează pe gestionarea riscurilor, așa cum subliniază Deloitte: „UE adoptă reformele Basel III: Consolidarea rezilienței băncilor.” Aceste reforme aduc cinci modificări principale, fiecare axată pe diferite tipuri de risc.
Băncile vor trebui să implementeze măsuri de prudențialitate mai stricte. Acestea sunt ultima serie de măsuri de acest tip, urmând reformele Basel I și Basel II. Consecința principală este că accesul la credite va fi și mai dificil decât până acum. Partea negativă este că va deveni mai complicat să obții un împrumut bancar. Totuși, partea pozitivă este că riscul sistemic al falimentului unei bănci și propagarea acestuia către alte bănci scade semnificativ. Aceasta înseamnă stabilitate și reziliență pentru economie, aspecte esențiale pentru prosperitatea noastră.
Detalii despre noile cerințe
Cerințe privind riscul de credit: Regulamentul revizuit impune standarde mai stricte pentru evaluarea riscului de credit. Băncile trebuie să-și îmbunătățească modelele de risc și să asigure măsurarea exactă a expunerilor de credit, aliniindu-se principiilor Basel III.
Riscul de ajustare a valorii creditului (CVA): Noul cadru abordează riscul CVA, rezultat din modificările calității creditului contrapărților. Băncile sunt obligate să includă riscul CVA în calculele de capital, asigurând o evaluare cuprinzătoare a instrumentelor derivate și a altor instrumente financiare.
Consolidarea riscului operațional: Riscul operațional, inclusiv riscul cibernetic și continuitatea activității, beneficiază de o atenție sporită. Băncile trebuie să-și consolideze practicile de gestionare a riscurilor prin controale interne solide, raportarea incidentelor și analiza scenariilor.
Standarde privind riscul de piață: Cadrul actualizat pentru riscul de piață se aliniază cu Basel III, punând accent pe utilizarea modelelor value-at-risk (VaR) și a testelor de stres. Băncile vor evalua riscul de piață pe diverse clase de active, inclusiv acțiuni, titluri cu venit fix și mărfuri.
Implementarea pragului de ieșire: Pragul de ieșire limitează divergența dintre modelele interne și abordările standardizate, asigurând un nivel minim de adecvare a capitalului. Băncile trebuie să calculeze cerințele de capital utilizând atât modele interne, cât și metode standardizate, prevenind astfel variabilitatea excesivă.
Prin aceste măsuri, Uniunea Europeană își reafirmă angajamentul față de stabilitatea și soliditatea sistemului bancar, în beneficiul economiei și al cetățenilor săi.
