OrtodoxeSf. Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Ţării Româneşti; Sf. Sfinţit Mc. Eusebiu, episcopul Samosatei(Sâmbăta morţilor – Moşii de vară)
Greco-catoliceSf. ep. m. Eusebiu de Samosata; Sf. Paulin de Nola. Pomenirea morţilor
Romano-catoliceSs. Paulin de Nola, ep.; Ioan Fisher, ep., şi Thomas Morus, m.; Niceta de Remesiana, ep.
Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolit al Ţării Româneşti (1823-1834), este sărbătorit în ziua de 22 iunie.
Sfântul Grigorie (Gheorghe) s-a născut în anul 1765, la Bucureşti. A intrat în monahism, sub numele de Grigorie, la Mănăstirea Neamţ. Fiind iubitor de linişte şi de rugăciune, tânărul monah Grigorie a plecat în Sfântul Munte Athos.
Întors la Mănăstirea Neamţ, Sfântul Grigorie a urmat traducerea şi tipărirea lucrărilor patristice ascetice şi duhovniceşti.
În anul 1820, s-a aşezat, pentru o vreme, în Mănăstirea Antim, din Bucureşti, iar mai apoi, la Mănăstirea Căldăruşani.
Sfântul Grigorie a fost hirotonit episcop, în 1823, fiind aşezat în scaunul mitropolitan de la Bucureşti (1823-1834).
Pentru viaţa şi activitatea sa duhovnicească şi culturală, Sfântul Ierarh Grigorie a rămas în memoria Bisericii şi a neamului românesc drept cel mai de seamă întâistătător al Mitropoliei Ţării Româneşti din secolul al XIX-lea, pentru aceasta el a fost supranumit „Dascălul”. A trecut la cele veşnice în 22 iunie 1834 şi a fost înmormântat la Mănăstirea Căldăruşani.
Canonizarea Sfântului Ierarh Grigorie Dascalul a fost proclamată la 21 mai 2006, în ziua hramului Catedralei Patriarhale din Bucureşti, Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa, Elena. Moaştele Sfântului Grigorie Dascălul se află la Mănăstirea Căldăruşani, din judeţul Ilfov, mănăstire zidită între anii 1637-1638 şi înzestrată cu multe daruri de către domnitorul Matei Basarab (1632-1654).
* Sfântul Sfinţit Mucenic Eusebiu a trăit în timpul împăraţilor romani Constanţiu (337-361), adept al ereziei ariene, fiul împăratului Constantin cel Mare (306-337), şi Iulian Apostatul (361-363). Acesta din urmă a apostaziat de la credinţa creştină şi a reintrodus cultul zeilor în imperiu.
Sfântul Eusebiu a fost ierarh în timpul în care Biserica era tulburată de erezia ariană (condamnată la Sinodul I Ecumenic, care a avut loc în anul 325) şi de reintroducerea cultului zeilor, fapt care a generat noi persecuţii împotriva creştinilor. A fost episcop al cetăţii Samosata, ce aparţinea de Patriarhia Antiohiei.
Îmbrăcat în soldat, Sfântul Eusebiu mergea prin cetăţile din Siria, Fenicia şi Palestina, hirotonind preoţi şi episcopi ortodocşi într-o vreme în care multe din scaunele episcopale erau ocupate de ierarhi arieni.
Sfântul Eusebiu a fost exilat în Tracia, în timpul împăratului Valens (364-378). În anul 379, după moartea lui Valens, s-a întors în Samosata.
A fost omorât de o oarecare femeie ariană, care a aruncat o cărămidă asupra sfântului, aşa a trecut la Domnul.
