Înainte de a aborda subiectul nobilimei și aristocrației, este important să menționăm o boală curioasă și puțin cunoscută numită cianoză. Această afecțiune este caracterizată de o transformare a mucoaselor și pielii corpului într-o culoare albăstruie. În plus, cianoză poate fi asociată cu complicații grave și chiar moarte.
Unii cercetători susțin că rădăcina acestei legende se află în Spania medievală. Se spune că pielea albă a nobilimii erau un simbol al „puritații” sângelui, confirmând faptul că acești oameni erau descendenții directi ai vizigoților, un popor germanic care cucerise teritorii importante din Europa și care nu aveau „sânge amestecat”.
Astăzi știm că venele albastre sunt de fapt o iluzie optică. Ceea ce a dat denumirea de sânge albastru este faptul că venele albastre se puteau observa mai ușor la membrii nobilimii. Nobilii evitau soarele și se angajau în activități mai sedentare, în timp ce oamenii obișnuiți lucrau în afară.
Nobilele credeau că sângele lor era superior celui al oamenilor obișnuiți, și încearcau să mențină această percepție a purității prin evitarea oricăror activități specifice oamenilor de rând. Acest lucru însemna că rareori ieșeau în afară, mai ales în partea zilei cu cel mai mult soare, și se angajau în activități mai relaxante. Chiar și în rarele ocazii când trebuiau să iasă afară în mijlocul zilei, foloseau umbrele speciale pentru a se feri de să se bronzeze, pentru a nu fi confundate cu oamenii obișnuiți.
Rezultatul a fost că pielea lor rămânea mai palidă și mai transparentă, permiteând venelor lor să devină mai vizibile.
În schimb, oamenii obișnuiți trebuiau să lucreze afară pentru a-și câștiga traiul de zi cu zi. Petreceau ore lungi în câmpuri, fără protecție adecvată împotriva razelor soarelui. Rezultatul a fost că pielea lor se bronza datorită expunerii prelungite la soare. Acest proces natural de producere a melaninei le proteja pielea de efectele nocive ale soarelui dar, pe de altă parte, făcea ca venele albastre să fie mai puțin vizibile.
