O ZI DIN VIAȚA GENERALULUI FLORIAN COLDEA. ”GENERALUL ÎN LABIRINTUL SĂU’’
Acest text poate fi considerat un pamflet, bazat însă pe toate informațiile (ne)publice pe care le-am cules de-a lungul anilor, despre personajul Florian Coldea, un om care a dominat jocurile subterane de putere din ultimii 13 ani, și care azi își folosește bagajul informațional și relațional în scopuri private. Tocmai prin prisma acestui “uz de putere” al său, clar ilegitim, textul sper să aibă relevanță pentru cei ce caută încă soluții pentru redresarea României!
Partea 1 – 1 septembrie 2018
Ora 7 dimineață pe Coasta de Azur. Florian Coldea deschide ochii, odihnit după un somn profund, dar după o cină mediocră luată în seara precedentă, acasă la unul dintre membrii ”grupului de la Monaco’’, grup format din români ce au făcut avere mai ales în timpul celor două mandate ale lui Băse (de fapt doar primul mandat a fost a lui Băse, cel de-al doilea a fost de facto al lui Coldea, n.a.).
Coldea privește tavanul somptuosului dormitor și o grimasă îi apare pe fața nebărbierită: “Vila scumpă, dar fără grandoare, tavanul e prea jos… Tâmpitul ăla ce și-a luat castelul din Grasse, capitala parfumurilor, cu banii din devalizarea Sofitel, a fost mai deștept ca mine. Deh, alte vremuri atunci…” Își verifică telefonul de pe noptieră și apoi privirea i se oprește asupra cărții primite cadou de la prietenul lui Vasile (Dîncu, n.r.) în urmă cu un an: Generalul în labirintul sau, de Gabriel Garcia Marques. Alt motiv de indispoziție: “Nici n-am deschis-o. Ce dracu o fi avut Vasile în cap, de mi-a dat să citesc o carte cu un titlu atât de lugubru?! Auzi frate, un general într-un labirint… Măcar mi-a zis povești simpatice cu autorul ăsta de-a fost prieten cu Fidel Castro. Cică avea o porecla simpatică, Koba. Sau nu, că ăsta era Stalin. Ceva asemănător oricum, ceva scurt și sonor. Poate citesc ceva deseară, că personajul e tot cu un general ca și mine. Da, dar în labirintul său?? Brrr! Mai văd eu deseară.”
Florian Coldea se ridică tacticos din pat, își încalță papucii de casă, își îmbracă halatul de mătase bleumarin, peste pijamaua neagră tot de mătase, trage o privire scurtă în oglinda rotundă (sunt servitori în bucătărie!!), apoi coboară treptele vilei către terasa mare de la demisol, cu “bellevue” la mare, unde-și bea cafeaua de dimineață și-și primește oaspeții intimi. Imagine de vis, reconfortantă! “Bine că l-am ascultat pe Adrian Sârbu, loc mai frumos ca ăsta în Europa nu e,” își zise Coldea amușînând concomitent aroma cafelei aburinde. “E clar, azi trebuie să lucrez puțin, am primit cam multe mesaje alarmiste din țară în ultimele zile. Mda, dar se întâmplă treburi interesante și în SUA … Nope, azi mă ocup de România, mâine SUA, acolo e mai dificil de priceput, toți ăia cu care lucrez sunt bulversați, Soros e pe ducă, cine să-l mai înțeleagă și pe Trump cu ginere-su, mai ales după nominalizarea pe furiș a lui Zuckerman ăsta, și român la origine! M-am făcut de ras, Gitenstein a dormit în bocanci. Nepermis, la câte am făcut pentru el, trebuia să fie mai vigilent. Dar, de fapt nu mai are putere. Știrile astea cu prietenul lui, Biden, care-l va înfrunta pe Trump în 2020, povești de adormit copiii surzi englezi. Complicat!”
Coldea își deschide tableta, își verifică mailurile și brusc se indispune din nou: “Și dacă e adevărat că francezul ăla mi-a spart contul de email și acum sunt total expus??? Trebuie să iau măsuri oricum. Dar ce dracu au francezii cu mine, după ce i-am ajutat atât, m-au decorat în ambasadă, etc. ?! A și zis public idiotul ăla de Gușă c-ar fi văzut câteva, mă devorează ăștia. Mai bine nu țineam cont de nimic și-l arestăm pe porcul ăsta de Gușă ce se dă mare cu Realitatea TV a lui. Bețivul de Băsescu îmi cerea argumente legale pentru arestare și prietenii lui îmi explicau că nu pot face asta fără temei că individul e periculos și bine relaționat internațional. De la bulău, mai era relaționat din părți, prost am fost! Măcar de prietenii lui “bine intenționați” am avut grijă și i-am trimis puțin prin arest să-nvețe cum să mă respecte. Păi ce credeau ei, că niște combinații cu mine plus niște spritzuri îi așează brusc la nivelul meu? Dan Gheorghe i-a învățat prost, dar se ramolise și el, ca și generalul Iulian Vlad. Nu au sesizat evoluția mea. Mă rog, hai să vedem ce incendii sunt prin țară, să apuc să fac câte ceva până la ora 12:00, când mergem pe iaht!”
Generalul se așează tacticos să survoleze internetul, având alături un blocnotes în care începe să-și ia notițe cu un superb stilou, drag lui. După vreo treizeci de minute mai cere o cafea și o carafă de limonadă și mai continuă vreo ora documentarea, umplând câteva pagini de sarcini autotrasate, fără să fie deranjat. Generalul lucrează!
În fine, oamenii din vilă se trezesc, urmează un scurt ritual al amabilităților și glume, premergător al unui mic dejun potrivit Coastei de Azur, însă Florian Coldea nu e în apele lui. Mănâncă foarte puțin, răspunde laconic întrebărilor comesenilor, râde forțat la glumele celorlalți. “Se complică treburile, oamenii nu se achita de sarcini în mod corespunzător, trebuie să apăs pedala de urgență!” Este deja ora 10:00, ar mai avea vreo două ore pentru lucru, așa că se ridică brusc de la masă și cere să nu fie deranjat până nu ajunge mașina trimisă să-i transporte până la iaht.
Citește continuarea pe SolidNews.
