Sărbătorile zilei:
OrtodoxeSf. Cuv. Simeon cel din Muntele Minunat
Greco-catoliceSf. cuv. Simeon din Muntele Minunat
Romano-catoliceSs. Fc. Maria, Ajutorul Creştinilor; Donaţian şi Rogaţian, m.
Cea mai puternică rugăciune pentru îndeplinirea dorințelor
Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat este prăznuit de Biserică în ziua de 24 mai.
Sfântul Simeon s-a născut în Antiohia şi a fost singurul copil al părinţilor săi.
Înainte de zămislirea sa, Sfântul Ioan Înaintemergătorul i s-a arătat mamei sale, care se ruga mult pentru naşterea unui fiu, şi i-a spus că rugăciunea i-a fost împlinită, iar copilul se va arăta de la început un mare postitor.
„Va suge lapte numai din sânul cel drept, iar de cel stâng nu se va atinge, căci va fi fiu al dreptăţii. El nu va gusta carne, vin sau vreo mâncare făcută cu meşteşug omenesc, ci numai pâine, miere şi sare; iar băutura lui va fi apa”, a spus Sfântul Proroc Ioan. (Vieţile Sfinţilor)
După naşterea copilului, voind să se încredinţeze mama sa de cel auzite de la Sfântul Ioan Înaintemergătorul, „îl punea la sânul cel stâng, iar el, plângând, îşi întorcea capul său, nevoind să sugă. Cu creşterea lui s-a mai făcut şi această minune. Dacă în vreuna din zile maica sa gusta carne sau vin, în acea zi pruncul nu voia să sugă sân, ci rămânea flămând până a doua zi; iar mama, cunoscând pricina aceasta, se înfrâna în toate zilele de carne şi vin şi hrănea cu post pe cel ce avea să fie pustnic mare”. (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Simeon a intrat în mănăstire la vârsta de şase ani şi s-a supus treptat unei asceze foarte aspre, dobândind daruri deosebite, care l-au făcut cunoscut şi pentru care era căutat de mulţime de oameni.
„Pruncul”, aşa cum îl numeau egumenul şi monahii, prin har şi prin vedenii înţelegea lucruri mai presus de fire. Sfântul Simeon L-a rugat pe Mântuitorul Hristos să îl ajute să nu mai mănânce deloc, iar postul pe care îl ţinea de când s-a născut să fie desăvârşit. Şi de atunci n-a mai gustat deloc hrană pământească până la sfârşitul său.
A mărturisit însă ucenicilor săi, în ultimele clipe ale vieţii sale, că lipsa hranei nu o simţea, nefiindu-i niciodată foame, pentru că după Sfânta Liturghie un bărbat îmbrăcat în haine preoţeşti venea cu un vas: „Din acel vas scotea mâncare cu un cleşte şi îmi dădea de trei ori, însă nu ştiu ce mâncare era; numai atât ştiu, că era dulce la gust, albă şi negrăită la vedere. Din acel ceas până în ziua de astăzi a venit acel bărbat minunat în toate duminicile, după dumnezeiasca Liturghie, şi îmi dădea acea dumnezeiască împărtăşire; astfel că îmi potolea foamea până în Duminica cealaltă şi nicidecum nu flămânzeam”. (Vieţile Sfinţilor)
A plecat la odihnă veşnică în Împărăţia cerului la vârsta de şaptezeci şi cinci de ani, în ziua de 24 mai. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
