Cotidianul francez Liberation a pus sub lupă scena politică românească actuală și a analizat principalele direcții către care se îndreaptă politica românească, în perspectiva unui tumultos an electoral:
„În multe privințe, alegerile europene din 2024 din România reflectă ceea ce s-a întâmplat la ultimele alegeri legislative, acum patru ani. Dar există unele diferențe în ceea ce privește actorii politici, în special pentru cei care contestă status quo-ul.
În absența unei probleme majore în jurul căreia alegătorii s-ar putea mobiliza sau împotriva căreia să se mobilizeze, campania actuală este condusă mai mult de furie, frică – dar și un strop de speranță. Pentru a înțelege mai bine, să aruncăm o scurtă privire în urmă la ceea ce s-a întâmplat din 2020, informează Liberation.
Furia față de puterea social-democraților (PSD) a fost un motiv major pentru alegători în 2020, ducând la progrese semnificative în Parlament pentru partidele care au valorificat această furie. Partidul liberal USR a câștigat 15,5% din voturi, în timp ce partidul de extremă dreapta Alianța pentru Unitatea Românilor (AUR) a făcut un progres remarcabil, trecând de la 1% la 9% din voturi în câteva luni.
La sfârșitul unui an marcat de izbucnirea pandemiei de Covid-19, social-democrații au fost înlăturați de la putere după șapte ani de dominație aproape totală. Majoritatea oamenilor au crezut că este un triumf pentru reformatori și un nou început pentru o schimbare semnificativă. Dar ceea ce a fost în esență un vot de protest nu l-a impresionat pe Klaus Iohannis, președintele liberal al României.
După o scurtă perioadă la putere într-o coaliție cu PNL (dreapta liberală) și UDMR (centru-dreapta – minoritatea maghiară), USR a fost înlăturat brusc de la putere după doar nouă luni, când Iohannis a decis să exploateze tensiunile din cadrul coaliției pentru a forța PNL să guverneze împreună cu adversarii săi social-democrați. Această decizie era în flagrantă contradicție cu ceea ce votase majoritatea românilor.
A fost o manevră decisivă, care a trimis în opoziție singurul partid pro-european cu reforme autentice, portretizat atunci și ulterior ca incapabil de a guverna. S-a pregătit scena pentru ca votul de protest să se îndrepte către singurul partid anti-establishment oarecum nou – partidul naționalist extremist AUR. Acesta a continuat să progreseze, trecând de la 9% la peste 20,6% în sondaje (Inscop, martie 2024). Acum ocupă locul doi în spatele alianței PSD-PNL, urmată de USR în scădere, care adună 13,7% din intențiile de vot în cadrul unei mici alianțe de partide de centru-dreapta.
Votul de protest alimentează și un alt partid, SOS România, extremist și deschis pro-rus, care atrage 6,4% din voturi conform ultimelor sondaje. Per total, dintre cei 42% dintre români care doresc schimbare, două treimi înclină spre partide extremiste. Peste 70% dintre români cred că țara merge într-o direcție greșită, potrivit unui alt sondaj Inscop, iar 60% dintre români spun că situația lor este mai proastă decât acum cinci ani.
În timp ce toți ochii sunt ațintiți asupra românilor nemulțumiți, sătui de actualul establishment, 47% dintre alegători menționează în continuare alianța PSD-PNL ca principală preferință. Această observație a permis partidelor de guvernământ să se prezinte ca singura alternativă viabilă la haos și extremism. Ei speră să continue să guverneze ca parte a unei alianțe în următorii patru ani și, astfel, să culeagă roadele investițiilor uriașe în infrastructură care se fac în prezent prin Fondul de Redresare și Reziliență al UE și fondurile naționale.
Nu există nicio miză majoră pentru mobilizarea alegătorilor, deoarece niciunul dintre partide nu a ales să se concentreze asupra vreuneia dintre problemele grave și complexe cu care se confruntă în prezent țara. Printre acestea se numără rezultatele din ce în ce mai mediocre ale sistemelor de educație și sănătate, controlul exercitat de cele două partide de guvernământ asupra instituțiilor statului, deficitele comerciale și bugetare care obligă România să se îndatoreze din ce în ce mai mult pentru a finanța un aparat de stat care continuă să se consolideze.
Toate aceste întrebări esențiale lipsesc din campania actuală. În schimb, dezbaterea publică este deturnată de chestiuni „importate”, dintre care unele sunt favorabile Rusiei: politicile agricole „impuse” de Europa, nevoia de a rămâne în afara războiului din Ucraina sau chiar ideea recâștigarii suveranității prin plecarea NATO și remodelarea UE după imaginea și asemănarea suveraniştilor.
În ciuda perspectivei pesimiste sugerate de recentele sondaje, există câteva vești bune. Potrivit acelorași sondaje, numărul românilor care cred că viața lor s-a îmbunătățit în ultimii cinci ani a crescut cu 26% în ultimii doi ani, în timp ce numărul celor care cred contrariul a scăzut cu 12%. Cei care cred că țara este pe drumul greșit au scăzut cu 6%. Un remarcabil 95% dintre cei chestionați spun acum că sunt mândri că sunt români, față de 83% în urmă cu zece ani.
Pe lângă furie și teamă, aceste alegeri ar putea fi influențate și de politicile identitare. Pe măsură ce România a obținut statutul de țară dezvoltată, românii au început să-și exprime problemele de identitate într-o Europă care de mult timp părea să-i trateze ca cetățeni de mâna a doua. Nu doar partidele extremiste, ci și partidele tradiționale valorifică astăzi neîncrederea în instituțiile europene și dorința de a recâștiga o parte din suveranitatea cedată Uniunii Europene”, scriu politologii francezi.
