Sărbătoare 29 aprilie. Mari sfinți sunt cinstiți în calendar. Zi mare pentru credincioși

OrtodoxeSfânta şi Marea Luni (Denie)Sf. 9 Mucenici din Cizic; Sf. Cuv. Memnon, făcătorul de minuni

Greco-catoliceSf. 9 m. din Cizic; Sf. cuv. Memnon, făcătorul de minuni; Sf. Ecaterina de Siena, patroana Europei. Începutul Săptămânii Mari

Romano-catoliceSf Ecaterina din Siena, fc. înv., patroană a Europei

Începe Săptămâna Patimilor. Ce reprezintă fiecare zi în parte: sfaturi utile pentru toți credincioșii

Luni, la denia din această seară se va citi Evanghelia despre dajdia Cezarului (Matei 22, 17-22) şi despre făţărnicia fariseilor (Matei 23, 1-39), ca să învăţăm a respecta, atât poruncile legilor pământeşti, cât şi ale legilor dumnezeieşti şi să ne ferim de aluatul fariseilor, adică de invidia, răutate şi făţărnicia lor, spune părintele Cleopa.

Fariseii se arătau evlavioşi şi drepţi la vedere, dar în inimă erau plini de necredinţă, de mândrie şi de ură împotriva lui Hristos.

* Sfinţii 9 Mucenici din Cizic sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 29 aprilie.

Numele lor sunt Teognid, Ruf, Antipatru, Teostih, Artema, Magn, Teodot, Tavmasie şi Filimon. Erau originari din diferite locuri şi ţări dar s-au aflat împreună în această cetate, unde Îl preamăreau pe Hristos şi cu toată îndrăzneala, în acea perioadă în care creştinii erau urmăriţi, schingiuiţi şi omorâţi, Îl propovăduiau pe El, că este Unul Dumnezeu Atoateziditor şi Atoateţiitor.

„Apoi sfinţii îndemnau pe oamenii cei orbiţi cu necredinţa, ca, lepădând întunericul cel înnegurat al minţii, să vadă adevărul; şi luminându-se cu lumina cunoştinţei, să creadă întru Unul adevăratul Dumnezeu, Cel ce este în cer şi toată lumea o stăpâneşte”. (Vieţile Sfinţilor)

„O îndrăzneală ca aceasta văzând-o slujitorii diavolului, i-au prins îndată, ca nişte lupi pe oi, cu sălbăticie şi fără de omenie şi, legându-i, i-au dus la judecată înaintea boierului cetăţii, în Cizic”. (Vieţile Sfinţilor)

Cetatea Cizic se afla într-o regiune numită Misia-mică din nord-estul Asiei Mici, situată pe coasta sudică a Mării Marmara.

Aceşti sfinţii mucenici „erau obosiţi în multe feluri de chinuri şi pedepse, fiind aruncaţi în temniţă şi iarăşi scoşi şi chinuiţi, ca să se lepede de Hristos şi să jertfească idolilor. Iar ostaşii lui Hristos nicidecum nu se depărtau de Domnul şi, văzând înşelăciunea păgânească şi deşarta închinare la idoli, au ocărât şi au ruşinat pe stăpânitori. Pentru aceea, după alte munci, li s-au tăiat capetele şi tot în acel loc li s-au îngropat şi trupurile”. (Vieţile Sfinţilor)

După câţiva ani, în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337), încetând prigonirea creştinilor, au fost scoase de sub pământ trupurile celor nouă sfinţi mucenici, şi găsindu-se nestricate, au fost duse într-o biserică zidită în numele lor.

Acolo s-au făcut, mai apoi, multe minuni şi tămăduiri prin sfintele lor moaşte.