OrtodoxeSf. Ap. Simeon, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului
Greco-catoliceSf. ep. m. Simeon, rudenia Domnului
Romano-catoliceSf. Zita, fc.
Sfântul Apostol Simeon este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 27 aprilie.
Sfântul Simeon a fost fiul lui Cleopa, fratele mai mic al Sfântului şi Dreptului Iosif, şi al Mariei. Ajungând el în vârstă şi auzind despre minunile Domnului nostru Iisus Hristos, a crezut Într-însul.
Sfântul Simeon a fost episcop în Ierusalim, ales de Sfinţii Apostoli după uciderea Sfântului Apostol Iacov, întâiul episcop al sfintei cetăţi a Ierusalimului. Moartea Sfântului Apostol Iacov a fost urmată, în anul 70, de căderea Ierusalimului, cucerit de romani.
Templul din Ierusalim a ars atunci până la temelie după cuvântul Mântuitorului Hristos: „Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească” (Matei 24, 2).
„Iar după risipire, s-au adunat ucenicii Domnului care erau între cei vii, împreună cu cei care după trup au fost rudenie lui Hristos Domnul, şi acest sfânt Simeon, fiul lui Cleopa, nepotul şi fiul de frate al lui Iosif şi rudenia Domnului, l-au pus al doilea episcop al Ierusalimului – în locul Sfântului Iacov -, căci acum Ierusalimul, începuse iarăşi a fi locuit de oamenii cei ce rămăseseră”. (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Simeon a suferit moarte martirică, în timpul domniei împăratului Traian (98-117), la vârsta de peste o sută de ani, pentru două motive: întâi, fiindcă era de neam împărătesc, din casa regelui David, iar al doilea, pentru că era creştin.
„Deci, Sfântul Simeon, ca cel din Seminţia lui David şi ca cel ce credea în Hristos, fiind rudă cu El, a fost prins de păgâni, după porunca lui Attic antipatul. Fiind bătrân Sfîntul Simeon, căci avea mai mult de o sută de ani, după multe chinuri, pe cruce fiind pironit, ca şi Hristos Domnul, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu”. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
