S-a închis oficial televiziunea locală din Braşov Mix TV, fondată şi deţinută de Aristotel Căncescu, fost şef al Consiliului Judeţean Braşov.
După ce la începutul lunii aprilie televiziunea şi-a oprit emisia, după cum a relatat presa locală, astăzi, CNA a şi retras licenţa postului de televiziune. Societatea care opera televiziunea, Canaris SRL, a fost cea care a cerut forului audiovizual retragerea licenţei.
Mix TV şi-a oprit deja emisia de la 1 aprilie, după cum a relatat publicaţia locală brasovstiri.ro.
Închiderea televiziunii a fost comentată şi de Onelia Pescaru, cea care a condus Mix TV timp de 22 de ani, dar care s-a despărţit de aproape trei ani de trustul de presă al lui Aristotel Căncescu.
Șoc pe piața media. Mai mulți jurnaliști au fost arestați în timpul unui protest
Onelia Pescaru:
„Mix TV şi- a oprit emisia. După 25 de ani.Pe 1 Aprilie… Şi nu a fost o farsă.
A fost un final aşteptat, previzibil, prefaţat de o agonie tristă şi urâtă…Din păcate, trusturile de presă sunt afaceri şi, chiar dacă la temelia lor se pune atât de mult suflet, banul e cel care contează şi cel care dictează. Noi, jurnaliştii, suntem doar cronicarii clipei, pentru că munca asta este pe cât de grea şi frumoasă, pe atât de efemeră. Ştirea zboară cum s- a terminat de difuzat, emisiunea la fel, pentru că vin altele şi altele şi totul este rapid uitat şi iute înlocuit. Că aşa e viaţa.
Patronii îţi pot cumpăra munca şi timpul, dar creierul ori sufletul le pot cel mult împrumuta.
Iar când din ecuaţie ies cele două din urmă, totul se prăbuşeşte.
Deşi sunt tot mai departe de anii aceia- din cei 25 de ani ai Mix TV- ului, 22 am fost director, redactor şef, prezentator de ştiri şi realizator de emisiuni- ştirea că Mix TV devine istorie mă atinge în inimă şi rana (încă) doare. Am ales însă să o pansez cu… recunoştinţă. Pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce am devenit în toţi aceşti ani. Pentru întâmplările minunate pe care le- am trăit, de la primul caiet de sarcini şi prima înfăţişare la CNA, pentru obţinerea licenţei, până la fiecare ştire, fiecare om din echipă- unii plecaţi din lumea noastră într-una, zice-se mai bună, fiecare emisiune, cauză umanitară ori eveniment uriaş, până la plecarea în miez de noapte şi de lacrimi, imediat după moartea tatălui meu.
Pentru că nu, nu puteam să-i spun tatălui meu muribund ce trăiesc la Mix, durerea s-a prelungit. Imediat cum a murit, am plecat. Cărasem, pe furiş, tot ce aveam ïn birou. Amintiri, cadouri, cărţi, obiecte de suflet. Mă mai aveam doar pe mine de luat de acolo, deşi sufletul a rămas încă, mult, mult în urmă.
Sunt, aşadar, profund recunoscătoare pentru oamenii pe care i-am întâlnit şi pentru şansa uriaşă de a face o meserie cu multă, multă, multă pasiune. O meserie care mi le-a adus şi pe celelalte două de azi: de psihoterapeut şi de profesor. Nimic nu a fost în zadar şi nimic din ce am trăit nu regret astăzi.
Nici măcar anii – 7 la număr!!! – de frig şi de groază de la Mix, cu interlopi pe urmele mele, zi şi noapte, cu incendieri în miez de noapte, cu mascaţi şi declaraţii la DNA, cu sărăcie cruntă şi cu umilinţa din urmă, care m-a şi ajutat să mă desprind dintr-o viaţă care de mult nu mai era a mea.
Suntem suma oamenilor pe care i-am întâlnit şi a întâmplărilor pe care le-am trăit. Şi da, fiecare avem parte de ceea ce merităm. Putem pierde tot, dar nimeni nu ne poate lua ce avem în minte şi în inimă.
Toate se plătesc. Şi bune şi rele.
Mulţumesc, MIX-ule! Şi pentru ce mi-ai dat şi pentru ce mi-ai luat!”
