Cu siguranță nu este un spital exemplar, cum multe nu sunt, dacă vorbim fie de stat, fie de privat.
Gradul de complexitate a cazurilor de la spitalul de urgențe și tipul de pacienți care se adresează ca termen general (politraume, pacienți terminali, evenimente ischemice acute, AVC, stop cardiac) este incomparabil cu spitalele de cronici.
Spitalul Pantelimon, într-o evaluare comparativă cu alte spitale, nu prezintă o mortalitate mai mare, dar dacă realitatea este că medicii care au preluat funcția de șef de secție au fost părtașii unor rele tratamente aplicate pacienților, trebuie să plătească, iar anchetele și suspiciunile trebuie rezolvate într-o formă oficială, nu subiectiv.
Observăm din ce în ce mai des probleme care țin de răfuieli interne, ca într-o clasă politică dirijată către beneficiile proprii, nu către binele pacienților. Informațiile sunt manevrate subiectiv pentru avantajele celor avizi după funcții de conducere.
Să nu uităm că aceste funcții administrative au subterfugii finaciare care țin nu numai de lupta pentru putere, ci și de lupta culorilor politice. Când în adminstrarea spitalelor funcțiile vor fi alese meritocratic, pe criterii de performanță, lucrurile vor funcționa. Până atunci, toți își împart prada cu politicul și sunt puși în funcții de conducere pentru a drena banii sistemului.
Să nu uitam nici de scandalul șpăgilor de la Spitalul Marius Nasta, de asemenea plecat tot de la cineva care-și dorea funcția altuia și care a lansat acuzații ridicole asupra unor medici performați, care ulterior s-au dovedit a fi neîntemeiate. Au adus deficite mari asupra siguranței și asupra încrederii și așa afectate asupra unui sistem medical subfinanțat și în prag de colaps tot din cauza clasei politice, care mai vrea, prin sfere de influență, sa mai căpușeze câte ceva.
De ce nu auzim scandaluri la spitalele private? Chiar totul este perfect acolo, sau se dorește buzunărirea amărâților de pacienți de către coloșii financiari privați din domeniul sănătății?
