Marcos Rodríguez Pantoja s-a născut pe data de 7 iunie 1946, în Añora, Spania. Acesta a emigrat împreună cu părinții săi la Madrid, acolo unde mama sa s-a stins din viață dând naștere celui de-al patrulea copil. Marcos avea numai trei ani la vremea aceea.
Tatăl său s-a recăsătorit cu o altă femeie care obișnuia să îl abuzeze pe micuțul Marcos.
La începutul anilor 50″, pe vremea când acesta avea în jur de 6 ani, familia sa l-a vândut unui fermier din munții Sierra Morena, însă acesta s-a stins din viață la scurt timp. Nedorind sub nici o formă să se întoarcă la o viață plină de abuzuri, Marcos a preferat să se descurce singur în sălbăticie, folosind tehnicile de supraviețuire pe care le învățase de la fermier și studiind animalele.
Potrivit spuselor sale, de la vârsta de 7 ani și până la 19 ani, acesta a fost crescut de o haită de lupi care l-au protejat și i-au oferit un adăpost.
O nouă familie
„Într-o zi am intrat într-o peșteră și am început să mă joc cu pui de lup care locuia acolo și am adormit. Mai târziu, mama le-a adus mâncare și m-am trezit. M-a văzut și s-a uitat cu înverșunare la mine, iar apoi a început să sfâșie carnea. Un pui s-a apropiat de mine și am încercat să-i fur mâncarea pentru că și mie îmi era foame, însă mama și-a scos ghearele așa că m-am dat în spate.
După ce și-a hrănit puii, mi-a aruncat o bucată de carne. Nu am vrut să o ating, pentru că am crezut că o să mă atace, dar împingea carnea spre mine cu nasul. Am luat-o, am mâncat-o și m-am gândit că avea de gând să mă muște, dar și-a scos limba și a început să mă lingă pe față. După aceea, am înțeles că făceam parte din familie”, a povestit Marcos, potrivit BBC.
Întoarcerea la civilizație
La vârsta de 19 ani, Marcos a fost descoperit de câțiva soldați din Garda Civilă spaniolă, care se aflau în patrulare în aceea zonă. Autoritățile s-au luptat pentru mulți ani să îl reintegreze în societate. Întoarcerea la civilizație nu a fost deloc ușoară pentru Marcos.
„Nu puteam să fac față la atât de mult zgomot, la atât de multe mașini și la oamenii care mergeau înainte și înapoi ca furnicile. Dar cel puțin furnicile merg toate în aceeași direcție! Oamenii merg peste tot! Mă speria până și gândul să traversez strada!”, a spus Marcos.
Potrivit lui Marcos, întoarcerea la civilizație a reprezentat cel mai înspăimântător moment din viața sa.
„Nu știam unde să mă duc. Voiam doar să mă întorc înapoi în munți”, a povestit el.
A fost trimis la un orfelinat unde a reînvățat să fie om
După întoarcerea în sânul civilizației, Marcos a fost plasat într-un orfelinat unde măicuțele l-au învățat cum trebuie să stea la o masă și cum să meargă drept.
„M-au învățat să mănânc corect și mi-au pus o bucată de lemn în spate pentru a mă ajuta să merg drept, pentru că eram cocoșat de la mersul pe munte”, spune el. De asemenea, își amintește, că acestea l-au pus într-un scaun cu rotile pentru o vreme din cauza faptului că nu a putut merge după ce i-au tăiat toate calusurile de la picioare.
„Lumea oamenilor îmi face rău”
Anii treceau, dar Marcos tot nu reușea să trăiască în lumea oamenilor aceeași senzație de liniște pe care o avea lângă familia de lupi.
„Mă lupt din răsputeri cu lumea oamenilor. Este rece, de multe ori respingătoare. Îmi face rău”, a mărturisit Marcos la un moment dat.
Într-o zi, bărbatul a decis să se întoarcă în munţi, în locul pe care l-a considerat „acasă” pentru foarte mulți ani. Însă nu mică i-a fost mirarea când a văzut că haita îl respingea.
„Era normal, deja miroseam a om! Nu mai eram fraţi… Nu mă scăpau o clipă din ochi, dar fugeau de mine!”, a mărturisit bărbatul.
Oamenii au profitat de naivitatea lui
A lucrat pe șantiere, în baruri, cluburi de noapte și hoteluri și a fost jefuit și exploatat. Unii oameni au încercat să-l ajute, dar majoritatea l-au considerat a fi nesociabil și a fost în mare parte evitat de societate.
Oamenii au profitat în mod regulat de naivitatea lui Marcos, iar el a ajuns să trăiască în condiții mizerabile în Malaga, până când a întâlnit un ofițer de poliție pensionar, care l-a invitat să locuiască cu el în Rante, un mic sat lângă Orense, în regiunea de nord-vest a Spaniei, Galizia.
Marcos, acum în vârstă de 74 de ani, locuiește tot în Rante, satul în care toată lumea îl cunoaște și îl tratează cu respect și este înconjurat de prieteni care îl iubesc și îi fac viața mai frumoasă.
„M-am gândit de foarte multe ori să mă întorc înapoi în munți. Dar sunt obișnuit cu această viață acum și sunt atât de multe lucruri pe care nu le-am avut acolo, cum ar fi muzica, de exemplu, sau femeile. Acum m-am obișnuit cu lumea oamenilor și voi rămâne aici.”, a spus el.
