În ziua Echinocţiului de primăvară, început de an agrar, se făceau numeroase pronosticuri meteorologice: aşa cum va fi timpul de Măcinici, aşa va fi toată primăvara, se udau boii cu apă, se hrăneau bine animalele, se afuma cu tămâie şi gospodinele aruncau un ou înaintea plugului. Primăvara astronomică debutează miercuri, la ora 5.06, când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cereşti în cea boreală.
În Calendarul popular, punctele de unde apărea şi dispărea Soarele de pe cer la echinocţii şi solstiţii erau repere nu numai pentru aprecierea timpului diurn, ci şi pentru calculul timpului anual şi sezonal, motiv pentru care zilele de echinocţiu şi de solstiţiu se celebrau pretutindeni cu mare fast.
„Dacă îngheaţă pământul spre ziua de 40 de sfinţi, la toamnă nu vor fi brume şi oamenii pot semăna păpuşoi (porumb) cât de târziu, că tot se vor coace foarte bine”; „Cum va fi timpul în ziua de Măcinici, aşa va fi toată primăvara”.
„Ziua scoaterii rituale a plugului în ţarină varia, în raport cu latitudinea geografică: la Mucenici (9 martie) în sud, la Alexi (17 martie) şi Blagoveştenie (25 martie,) în centrul şi nordul ţării. Credinţa că începerea unei activităţi economice în ziua de Anul Nou agrar aduce spor şi belşug este bine ilustrată de obiceiul scoaterii plugului în ţarină şi tragerea primei brazde. Cu câteva zile înainte de 9 martie se ascuţeau şi se îndreptau fiarele plugului, se verificau şi se reparau celelalte părţi ale plugului, se hrăneau bine animalele de tracţiune (boii), se încheiau înţelegeri între gospodari pentru a se ajuta la arat (la un plug din lemn se înjugau câte 2-3 perechi de boi) şi se aştepta momentul ieşirii la arat în deplină curăţenie trupească şi sufletească. În dimineaţa zilei de 9 martie abundau practicile cu rol purificator (afumarea cu tămâie şi stropirea cu apă a boilor înjugaţi la plug şi a gospodarului ieşit la arat) şi fertilizator (aruncarea unui ou înaintea plugului de către gospodină) şi alte obiceiuri”. Ion Ghinoiu – „Calendarul ţăranului român. Zile şi mituri” (Univers Enciclopedic Gold, 2019).
Urmând deci mărirea şi micşorarea zilei de-a lungul unui an, oamenii au descoperit patru fenomene astronomice esenţiale pentru organizarea calendarului: solstiţiul de iarna (ziua cea mai mică), echinocţiul de primăvară (ziua egală cu noaptea), solstiţiul de vară (ziua cea mai mare) şi echinocţiul de toamnă (noaptea egală cu ziua).
„Anul calendarului agrar avea două anotimpuri de bază: vara agrară, se desfăşură între sărbătorile echinocţiului de primăvară (Mucenici, Buna Vestire) şi sărbătorile echinocţiului de toamnă (Sântămăria Mică, Ziua Crucii), cu miezul la Sânziene, solstiţiul de vară; iarna agrară între echinocţiul de toamnă şi echinocţiul de primăvară, cu miezul la Crăciun, solstiţiul de iarnă”, scrie Ion Ghinoiu în „Sărbători şi obiceiuri româneşti” (Elion, 2003).
Începând din 20 martie, durata zilei (faţă de cea a nopţii) va fi în continuă creştere, iar cea a nopţii (faţă de cea a zilei) în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc momentul Solstiţiului de Vară.
