În tradiția populară, sărbătoarea Bunei Vestiri întâmpină sosirea rândunelelor și primul cântec al cucului. De aceea, ziua mai este numită Ziua Cucului.
În Apuseni, se stropește cu țuică la rădăcina pomilor și cu vin rădăcina viței-de-vie, pentru rod bogat, și se afumă cu cânepă și tămâie pomii fructiferi, pentru alungarea dăunătorilor.
De Buna Vestire, se poate ara, dar nu se poate semăna, ca să nu mănânce păsările boabele de sub brazdă.
În tradiția populară, se spune că, de Blagovestenie, vin rândunelele și începe cucul să cânte, până de Sânziere sau de Sfântul Petru.
Tradiţia populară spune că, dacă auzi cântecul cucului nemâncat şi fără niciun ban în buzunar, este un semn de rău augur. În acelaşi timp, în unele zone rurale, bătrânii respectă tradiţia şi se adresează cucului, pentru a şti cât mai au de trăit: „Cucule, Puiucule! /Câţi ani îmi vei dărui /Până ce eu voi muri?”
Atunci când cântecul cucului răsună din partea stângă sau din spatele acelei persoane care i-a adresat cucului o întrebare, este un semn de rău augur :”Cucu-n spate mi-a cântat şi moartea m-a săgetat!”.
