Vladimir Putin a câștigat alegerile prezidențiale cu peste 87 % din voturi. Rușii și-au putut vota președintele, în premieră, cu ajutorul unei platforme online. Însuși președintele a votat online, în data de 15 martie, prima zi din cele trei rezervate alegerilor. Agenția rusă de presă Tass a titrat că în ziua respectivă au votat online 3,5 milioane de ruși și, în total, în toate cele trei zile de vot, s-au înscris 4,7 milioane de alegători online.
Cercetători de la prestigioasa Universitate Oxford au publicat o analiză despre modul în care autoritățile de la Kremlin au folosit tehnologiile digitale pentru a asigura rezultatul dorit.
Primul aspect dezbătut de cercetătorii britanici a fost votul electronic, care a fost posibil pe site-urile web vybory.gov.ru și mos.ru. După depunerea cererii de vot online, se trimite un cod la numărul de telefon menționat pentru fiecare alegător pe un alt portal digital, „Gosuslugi” — platforma guvernamentală rusă lansată în 2011 care oferă acces online la informațiile publice și formulare electronice.
Acest tip de vot a fost posibil în 27 de regiuni ale Federației Ruse, precum și în Crimeea ocupată temporar. Problema cu această modalitate de a vota este, conform sursei citate, faptul că este „departe de a fi transparentă.”
Rezultate falsificate ale votului online
Cercetătorii susțin că au fost raportate în presa rusă mai multe cazuri în care funcționari publici au fost constrânși de șefii lor să voteze online. Astfel în Morozovsk, regiunea Rostov, profesorii au fost obligați să se înregistreze în sistemul de vot online, scrie RusNews. Dacă refuză, ei sunt amenințați cu „probleme din partea angajatorilor”, inclusiv cu concedierea, susține publicația.
Un alt aspect subliniat de cercetători este faptul că sistemul electronic de vot permite introducerea de rezultate false. Aceștia citează un articol din Deutsche Welle în care un programator rus, Pyotr Zhizhin, a explicat cum poate fi falsificat rezultatul votului electronic la distanță. Zhizhin a analizat codul sursă al sistemului de vot și a concluzionat că există două blockchain-uri – unul public, care stochează votul exprimat de alegător, și unul privat. Potrivit lui Zhizhin, voturile false pot fi înregistrate în blockchain-ul public, iar după finalizarea alegerilor, „voturile fantomă” urmează să fie introduse în blockchain-ul „privat”.
Ancheta presei independente Novaya Gazeta a sugerat că în alegerile de acum patru ani pentru Duma de Stat peste 14 milioane de voturi au fost falsificate prin vot online.
„Deoarece procedura rămâne aceeași ca în 2019 (alegerile locale) și 2020 (alegeri parlamentare), este foarte posibil ca rezultatele sistemului de vot online să fie falsificate și la alegerile din 2024”, susțin cercetătorii de la Oxford.
Dezinformarea online
Dezinformarea este o tactică esențială pentru menținerea stabilității regimului autoritar al Rusiei, susțin cercetătorii britanici.
„Motorul rusesc de dezinformare funcționează de mult timp pentru a influența atât publicul rus, cât și cel mondial, spre a vota candidații politici doriti de Kremlin. Candidatul favorit al Kremlinului în Rusia este, desigur, Putin, a cărui realegere în 2018 a fost considerată „consolidarea supremă a puterii sale”. Acest lucru s-a întâmplat în bună parte din cauza anilor de propagandă dusă de instituțiile media de stat din Rusia și de către instituțiile media adiacente, dar și din cauza fermelor de troli coordonate de stat”, arată sursa citată.
Ani de zile aceste instrumente au promovat scenariul conform căruia Occidentul orchestrează orice fel de opoziție în Rusia.
„Înaintea alegerilor din 2024, propaganda a amplificat narațiunea potrivit căreia Putin este singurul lider capabil să conducă Rusia către victorie împotriva adversarilor săi occidentali decadenți”.
O altă metodă folosită a fost aceea de a bloca accesul la anumite surse de informare: cele mai mari platforme de socializare deținute în străinătate sunt blocate, la fel ca accesul la sute de mii de site-uri.
Din 2018, guvernul rus a instalat pachete „Deep Packet Inspection” pe majoritatea celor 3.500 de furnizori de internet din Rusia, permițând supravegherea guvernamentală a metadatelor de comunicații digitale, cum ar fi expeditorul, destinatarul și tipul de date și, într-o măsură mai limitată, conținutul, se mai arată în analiză.
