În interiorul unei locuințe obișnuite, semnalul Wi‑Fi pare să aibă un singur rol: acela de a lega telefoanele, laptopurile și dispozitivele inteligente la internet. Totuși, cercetările din ultimii ani arată că aceste unde invizibile pot interacționa cu spațiul și cu corpul uman într‑un mod mult mai complex decât am fi crezut. Deși știm deja că undele radio trec cu ușurință prin pereți, puțini și-au imaginat că ele pot transporta, fără intenție, informații despre prezența și mișcarea oamenilor dintr-o încăpere.
Primele demonstrații: tehnologia care părea desprinsă din filme
Începând cu mijlocul anilor 2010, echipe de cercetători de la Massachusetts Institute of Technology au prezentat rezultate care au surprins comunitatea științifică. Analizând reflexiile semnalului Wi‑Fi, aceștia au arătat că o rețea obișnuită poate detecta mișcarea corpului uman chiar și atunci când între router și persoană se află un perete închis, fără a fi nevoie de camere video sau senzori speciali. Totul se bazează pe modul în care undele radio se propagă, se lovesc de corpul uman și se întorc modificate, aceste modificări fiind ulterior interpretate matematic.
Proiecte precum Wi‑Vi au demonstrat că antenele Wi‑Fi standard pot identifica nu doar prezența unei persoane dincolo de un obstacol solid, ci și direcția în care aceasta se deplasează. Practic, tehnologia funcționează pe același principiu ca radarul sau sonarul: undele trec prin pereți, sunt reflectate de obiectele în mișcare, iar reflexiile sunt separate de zgomotul static pentru a fi analizate.
Carnegie Mellon duce conceptul la un nivel superior
La Carnegie Mellon University, cercetătorii au extins aceste idei, combinând semnalul Wi‑Fi cu algoritmi avansați de inteligență artificială. Prin această abordare, au reușit să obțină estimări ale formei și posturii corpului uman doar prin modul în care acesta modifică undele radio. Într-o formulare simplă, tehnologia poate indica nu doar că o persoană se află într-o cameră, ci și poziția sau mișcarea acesteia, fără ca individul să fie conectat la rețea și fără utilizarea vreunei camere video.
Rezultatele acestor studii au fost publicate în reviste științifice și prezentate la conferințe internaționale, unde termeni precum Channel State Information și deep learning sunt folosiți pentru a descrie modul în care variațiile extrem de fine ale semnalului Wi‑Fi, atât în fază, cât și în amplitudine, pot fi transformate în modele detaliate ale mișcării umane. De la simpla detectare a prezenței într-o încăpere până la reconstruirea unor modele de mișcare sau estimări ale posturii, cercetările indică un potențial larg, de la monitorizarea sănătății până la sisteme inteligente pentru locuințe.
Apariția unei concluzii incomode: corpul uman ca semnătură radio unică
Pe măsură ce aceste studii au avansat, cercetătorii au ajuns la o descoperire și mai surprinzătoare. S-a observat că fiecare corp uman modifică semnalul Wi‑Fi într-un mod distinct. Diferențele de structură corporală, de mers, de postură sau de gestică generează tipare unice în modul în care undele radio sunt reflectate și distorsionate. Astfel a apărut conceptul de „amprentă biometrică radio”, o idee care sugerează că, asemenea amprentelor digitale sau modului caracteristic de a merge, fiecare persoană lasă o semnătură proprie în câmpul radio al unei rețele Wi‑Fi.
Identificarea persoanelor fără dispozitive și fără conexiune
Cercetări publicate începând cu anul 2018 arată că, prin utilizarea algoritmilor de învățare automată, aceste semnături radio pot fi suficient de stabile pentru a diferenția indivizii, chiar și atunci când aceștia nu poartă niciun dispozitiv și nu sunt conectați la rețea. În practică, sistemul nu doar „vede” că o persoană se află într-o încăpere, ci poate deduce identitatea acesteia pe baza modului în care corpul ei interacționează cu undele radio. Într-o astfel de perspectivă, identitatea nu mai este asociată unui telefon, unui cont sau unui dispozitiv, ci corpului însuși.
