Potrivit unei ample analize publicate de The New York Times, economia cubaneză se află în „cădere liberă”, iar populația resimte efectele celei mai severe crize din ultimii 67 de ani. Alimentele lipsesc, electricitatea este o raritate, iar veniturile nu mai asigură supraviețuirea de bază.
În prezent, pentru a cumpăra combustibil, cubanezii trebuie să se înscrie într-o aplicație digitală și să aștepte cel puțin trei săptămâni. Chiar și așa, listele de așteptare se întind pe luni întregi. Lipsa benzinei a paralizat servicii esențiale, inclusiv colectarea gunoiului, favorizând apariția focarelor de boli precum dengue și chikungunya.
Viață în întuneric și frică
Penele de curent au devenit parte din rutina zilnică, mai ales în afara capitalei, unde întreruperile pot dura și 20 de ore pe zi. În Havana, situația este doar puțin mai bună. Odalis Reyes, croitoreasă în vârstă de 56 de ani, privește zilnic de la fereastra apartamentului său ruinele unei foste centrale electrice care alimenta cartierul.
„Stăm fără curent 14–15 ore pe zi. Te apucă groaza, pentru că nu știi ce faci cu mâncarea, dacă se strică. E cel mai greu lucru de suportat”, spune femeia.
Economistul Omar Everleny Pérez, din Havana, afirmă că actuala criză nu se compară cu nimic din ce a trăit Cuba până acum, nici măcar cu „perioada specială” din anii ’90, de după prăbușirea Uniunii Sovietice. „S-au acumulat prea mulți factori negativi în același timp. N-a fost niciodată atât de rău”, spune el.
Rații inutile și spitale fără medicamente
Sistemul de raționalizare a alimentelor, cândva un colac de salvare, a devenit aproape inutil. Magazinele de stat sunt frecvent goale, iar produsele distribuite pe cartele ajungeau oricum doar pentru aproximativ 10 zile pe lună. Medicamentele lipsesc aproape complet, iar cei care nu au rude în străinătate sunt, de multe ori, condamnați să se descurce fără tratament.
Yoan Nazabal, barman și taximetrist în Havana, povestește că, atunci când soția sa a născut prin cezariană, a fost nevoit să aducă de acasă inclusiv cateterul necesar intervenției. „Medicii sunt foarte buni, dar nu au cu ce să lucreze”, spune el.
Pensii simbolice, prețuri imposibile
Dezechilibrul dintre venituri și prețuri este uriaș. O pensie medie lunară este de aproximativ 3.000 de pesos, echivalentul a mai puțin de 7 dolari. În același timp, un carton cu 30 de ouă costă în jur de 3.600 de pesos, adică peste 8 dolari.
Magazinele private, apărute după legalizarea micilor afaceri în 2021, oferă produse din abundență, însă la prețuri inaccesibile pentru majoritatea populației. „Există mâncare, dar pentru cine are dolari. Nimeni care trăiește din salariu, nici măcar un medic, nu-și permite”, explică Pérez.
Petrolul, turismul și exodul
Situația Cubei a fost agravată de prăbușirea sprijinului energetic din Venezuela, țară de care depindea masiv. Dacă în perioada lui Hugo Chávez Cuba primea aproximativ 90.000 de barili de petrol pe zi, în ultimul trimestru din 2025 livrările au scăzut la 35.000. Această reducere a lovit direct industrii-cheie, precum exploatarea nichelului, unde producția se oprește în lipsa energiei.
Turismul, un alt pilon economic, s-a contractat drastic. De la patru milioane de vizitatori anual înainte de pandemie, numărul a scăzut la aproximativ două milioane.
În acest context, migrația a explodat. Aproximativ 2,75 milioane de cubanezi au părăsit țara din 2020, potrivit demografilor, reducând populația reală la mult sub cifrele oficiale.
Guvernul cubanez continuă să pună dificultățile economice pe seama embargoului comercial impus de Statele Unite, în timp ce experții indică și problemele interne: planificare deficitară, birocrație excesivă și taxe care sufocă inițiativa privată.
Într-un discurs recent, președintele Miguel Díaz-Canel a recunoscut amploarea problemelor și a vorbit despre necesitatea stabilității în viața de zi cu zi: salarii decente, mâncare, energie electrică și funcționarea serviciilor de bază.
Tot mai multe voci din interiorul sistemului cer reforme reale. Parlamentarul Emilio Interián Rodríguez a subliniat rolul pozitiv al micilor și mijlociilor întreprinderi, considerându-le una dintre puținele surse de rezultate concrete într-o economie aflată în colaps.
Pentru milioane de cubanezi însă, realitatea rămâne una crudă: așteptare, lipsuri și incertitudine, într-o țară unde supraviețuirea zilnică a devenit o luptă continuă.
