Sub laguna Mar Menor, renumită pentru plajele sale și apele puțin adânci, cercetătorii au identificat un flux subteran de apă contaminată cu mercur, care se infiltrează constant în ecosistemul lagunar.
Potrivit estimărilor oamenilor de știință, acest râu invizibil transportă anual aproximativ un kilogram de mercur în Mar Menor. Descoperirea îi aparține cercetătoarei Céline Lavergne, doctor în științe la Institutul de Științe Marine din Barcelona, care studiază modul în care metalele toxice se deplasează prin apele de coastă și impactul lor asupra mediului și populațiilor umane.
Un pericol care vine din adâncuri
Echipa de cercetare a cartografiat o rețea de deversare submarină a apelor subterane, prin care apa din acviferele de coastă ajunge în mare pe sub fundul lagunei. Deși invizibil pentru turiști și localnici, acest proces aduce în Mar Menor cantități de mercur comparabile cu cele din atmosferă și de zeci de ori mai mari decât cele transportate de râul Albujón, considerat până acum principala sursă de poluare.
În zona de contact dintre apa dulce subterană și apa sărată a lagunei se creează condiții ideale pentru transformarea mercurului în metilmercur — o formă extrem de toxică, care se acumulează în lanțurile trofice. Nivelul scăzut de oxigen și prezența materiei organice favorizează dezvoltarea microorganismelor capabile să realizeze această conversie periculoasă.
Metilmercurul și riscurile pentru sănătate
Analizele efectuate în apropierea țărmului au indicat concentrații ridicate de metilmercur, semnalând faptul că aceste zone pot deveni adevărate „puncte fierbinți” de contaminare. Substanța se acumulează treptat în organismele acvatice, iar peștii prădători mari ajung să conțină cele mai mari cantități.
Organizația Mondială a Sănătății avertizează că metilmercurul afectează grav creierul și sistemul nervos, în special în cazul fetușilor și copiilor mici. La nivel global, consumul de pește contaminat reprezintă principala sursă de expunere pentru populație.
Deocamdată, nivelurile de mercur din apa și fauna din Mar Menor nu sunt considerate critice, însă specialiștii atrag atenția că orice creștere suplimentară ar putea schimba rapid această situație.
Un ecosistem deja fragil
Laguna Mar Menor se confruntă de ani buni cu probleme ecologice majore. Scurgerile de nutrienți provenite din agricultură, zone urbane și zootehnie au provocat înfloriri algale repetate, reducerea transparenței apei și episoade severe de lipsă de oxigen. Aceste fenomene au dus la moartea vegetației marine și a peștilor în mai multe rânduri.
Adăugarea unei surse subterane de mercur amplifică presiunea asupra unui ecosistem deja afectat de multiple dezechilibre.
Rolul schimbărilor climatice
Cercetătorii subliniază că încălzirea globală poate agrava situația. Verile tot mai fierbinți și valurile de căldură frecvente favorizează scăderea nivelului de oxigen din apă, creând un mediu ideal pentru microbii care transformă mercurul în metilmercur.
Pentru a înțelege amploarea fenomenului, echipa a analizat probe din apa lagunei, sedimentele de pe plajă, foraje subterane și râul Albujón. Măsurătorile au inclus nu doar mercurul și metilmercurul dizolvat, ci și izotopi de radiu, utilizați pentru a determina cât de rapid pătrunde apa subterană în lagună.
Un fenomen global, insuficient evaluat
Studii realizate anterior în California, Asia și nordul Europei au arătat că deversările submarine de ape subterane pot transporta cantități de mercur comparabile sau chiar mai mari decât râurile de suprafață. Totuși, până acum nu fusese evaluată importanța acestui mecanism într-o lagună de coastă precum Mar Menor.
Specialiștii avertizează că, în contextul schimbărilor climatice, combinația dintre temperaturi ridicate, oxigen redus, materie organică și mercur anorganic ar putea accelera producerea de metilmercur, cu efecte pe termen lung asupra mediului și sănătății publice.
