Imperiul care, pentru o perioadă, a purtat numele de Romania. Puțini români știu de acest aspect inedit al istoriei

Unul dintre cele mai mari imperii din istorie a fost Imperiul Bizantin, care a existat timp de 1125 de ani. Puțini știu că, într-o anumită perioadă, acesta era cunoscut sub denumirea de Romania. Originile bizantinilor rămân învăluite în mister, la fel ca multe alte aspecte din acea epocă. Imperiul a fost fondat de împăratul Constantin cel Mare în anul 330 d.Hr., când sediul Imperiului Roman a fost mutat în locul vechiului oraș grecesc Bizanț, el fiind denumit Noua Roma. Ulterior, numele a fost schimbat în Constantinopol și, mult mai târziu, în 1453, în Istanbul, odată cu căderea Imperiului Bizantin în fața otomanilor.

De fapt, Imperiul Bizantin nu a purtat niciodată această denumire în timpul existenței sale. Locuitorii săi se considerau romani și își numeau imperiul „Romania”, considerându-se descendenți direcți ai Imperiului Roman. Termenul „Bizanț” a fost introdus abia în 1557 de istoricul german Hieronymus Wolf, cu mult după cucerirea Constantinopolului.

Cum gândea un politician pe vremea imperiului roman. Diferența dintre oamenii politici de azi și cei din antichitate

Această denumire vine de la Bizanț, un oraș grecesc antic pe locul căruia a fost construit Constantinopolul, capitala imperiului. Istoricii au preluat această denumire mai târziu pentru a deosebi Imperiul Roman de Apus de cel de Răsărit. Totuși, pentru locuitorii acelei perioade, statul lor era și a rămas „Imperiul Roman”.

Prin urmare, denumirea oficială a Imperiului Bizantin era Ρωμανία, Romanía sau Βασιλεία Pωμαίων (Basileía Romaíon –  traducere din limba latină a numelui Imperiului Roman), Imperiul Roman, potrivit wikipedia.org.

Termenul Imperiul Bizantin a fost inventat în 1557, la aproximativ un secol după căderea Constantinopolului, de către istoricul german Hieronymus Wolf, care a introdus un sistem de istoriografie bizantină în lucrarea sa Corpus Historiae Byzantinae, în scopul de a deosebi istoria antică romană de istoria medievală greacă, fără a atrage atenţia asupra predecesorilor lor antici.

Bizantinii se numeau pe ei înşişi Ρωμαίοι – Romaioi, prin care se deosebeau de vechii Έλληνες – Elini, care, în Evul Mediu, însemna „greci antici păgâni”. Unii istorici au vorbit de o conştiinţă naţională, ca cetăţeni ai „Ρωμανία” („Romania”, aşa cum se numea Imperiul Bizantin).

Loc UNIC în România. Unde se află satul rotund care îi impresionează zilnic pe turiștii străini