„Despre Cătălin Tolontan întâmplător am aflat multe din perioada în care lucram la ministerul de interne.În sensul că prin anii 97 când am terminat eu academia am fost angajat la o instituție din cadrul MAI care era în subordinea poliției de frontieră, pașapoarte. Acolo lucra și tatăl lui Tonolontan, era colonel, iar eu știam că cei care lucrau cu pașapoartele până în 89 lucrau la pașapoarte. Domnul Tolontan fiul, Cătălin era un ziarist mediocru, iar taică-su zicea că are probleme cu el că nu știa cum să îi găsească o pilă să ăl aducă în lumea jurnalismului că băiatul voia să fie jurnalist. Întrucât îi expirase pașaportul și trebuia să plece de urgență sau era prea plin pașaportul și trebuia să îi pună vize, a intervenit ca mulți alți oameni care aveau conexiuni, să îi se facă pașaportul pe loc. Cei care l-au rezolvat cu pașaportul, dl Tolontan senion a zis „bă am și eu pe băiatul meu care e mai prostănac așa, nu prea se descurcă. Nu poți să îl iei la tine?” Așa a ajuns domnul Tolontan mare jurnalist.
