Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica
Sfantul Cuvios Gheorghe de la Cernica s-a nascut in anul 1730, intr-o familie din Salistea Sibiului. La varsta de 19 ani ajunge in Tara Romaneasca si intra in slujba mitropolitului grec Rosca, arhiereu aflat in Bucuresti. In anul 1750 ajunge impreuna cu acest arhiereu la Athos. Primeste treapta diaconiei in Manastirea Vatoped. Dupa moartea mitropolitului, ajunge ucenic al renumitului parinte carturar Paisie Velicicovschi, staret pe atunci al Manastirii Vatoped. In anul 1763 il insoteste pe marele staret in Moldova, la Manastirea Dragomirna, iar din anul 1775 – din pricina ocupatiei austriece instaurata asupra Bucovinei – se muta impreuna cu parintele sau duhovnicesc si cu alti monahi la Manastirea Secu. Dupa o alta perioada de 4 ani petrecuta la Sfantul Munte, ieromonahul Gheorghe revine in Moldova, la Secu si la Neamt (aici fiind staret Paisie Velicicovschi), apoi trece in Tara Romaneasca, cu gandul de a se intoarce la Athos. Este convins de Mitropolitul Tarii Romanesti, Grigorie al II-lea, sa primeasca a revigora viata in schitul Cernica, aflat in totala parasire de vreo trei decenii, astfel ca oranduieste aici o manastire cu aleasa viata de obste dupa tipicul Muntelui Athos si al obstilor paisiene din Moldova. A refacut vatra monahala in doar cinci ani, adunand in jurul lui 103 ucenici.
Roadele carmuirii sale la Cernica au facut ca, in 1793, Mitropolitul Filaret al II-lea sa-i dea in seama si manastirea Caldarusani, conducandu-le efectiv pe amandoua din aprilie 1794 si pana la moartea sa, in decembrie 1806, locuind, pe rand, in fiecare dintre ele si asezand egumeni (stareti) care sa le poarte de grija, mai ales cand el era plecat dintr-o manastire intr-alta. In ambele manastiri a randuit viata monahala dupa traditia athonito-paisiana. A trecut la cele vesnice la 3 decembrie 1806 si a fost inmormantat la Manastirea Cernica.
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta din 20 – 21 octombrie 2005, a aprobat propunerile Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei si Dobrogei privind canonizarea Cuviosului Staret Gheorghe, Arhimandritul de la Cernica si Caldarusani (avand ziua de sarbatorire 3 decembrie).
Sfântul proroc Sofronie, al doilea sfânt sărbătorit astăzi
Sfantul proroc Sofonie era din muntele Savarata, din semintia lui Simeon; stramosii sai au fost Amoria si Ezechia. El a prorocit despre daramarea si pustiirea Ierusalimului, despre imprastierea iudeilor, despre venirea lui Hristos si despre intoarcerea neamurilor catre Hristos.Sfântul prooroc Sofonie era din muntele Savarata, din seminţia lui Simeon; tatăl său se chema Husia, unchiul său Godolia, iar strămoşii săi au fost Amoria şi Ezechia. El a fost, după numele lui, văzător şi cunoscător al tainelor lui Dumnezeu (precum numele lui se tâlcuieşte); pentru că, având mintea sa totdeauna curată şi îndeletnicindu-se cu gândire către Dumnezeu, s-a învrednicit dumnezeieştilor descoperiri, cunoscând multe taine ale lui Dumnezeu, care aveau să fie arătate în zilele cele mai de pe urmă, pentru care a grăit mai înainte împlinirea lor. El a proorocit despre dărâmarea şi pustiirea Ierusalimului, despre împrăştierea iudeilor şi despre venirea lui Hristos, iar după aceea, despre întoarcerea neamurilor către Hristos; apoi a murit şi a fost îngropat în casa sa, aşteptând învierea cea de obşte a tuturor. El avea chipul asemenea cu al Sfântului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, având barbă mică şi era rotund la faţă.
sursa: crestinortodox.ro
