Declarații ale astronauților
Fostul pilot al Forțelor Aeriene ale SUA, Scott „Kidd” Poteet, a povestit pentru CNN că, în primele zile ale misiunii, „vederea a început să i se deterioreze.” Această problemă nu este singulară; efectele asupra vederii sunt o preocupare comună în rândul astronauților. De asemenea, Anna Menon, inginer SpaceX și ofițer medical al misiunii, a experimentat sindromul de adaptare la spațiu, o afecțiune care afectează între 60% și 80% dintre cei care ajung în orbită. „Senzațiile pot varia de la amețeală și greață până la vărsături. Eu am trecut prin toate aceste etape,” a explicat Menon.
Călătoriile în spațiu generează o serie de reacții fiziologice datorate forțelor G destabilizante și absenței gravitației. De-a lungul timpului, NASA a studiat aceste efecte, dar misiunea Polaris Dawn a adus o abordare nouă, concentrându-se pe impactul asupra sănătății astronauților dintr-o perspectivă comercială. Pe parcursul celor cinci zile de misiune, echipajul a desfășurat experimente medicale complexe, inclusiv utilizarea lentilelor de contact special concepute pentru a măsura presiunea intraoculară și efectuarea de scanări RMN pentru a analiza modificările anatomiei cerebrale.
Cât de complexă este o misiune în spațiu
Comandantul misiunii, Jared Isaacman, a subliniat importanța acestor cercetări pentru viitorul explorării spațiale, menționând că „peste jumătate dintre cei 600 de oameni care au ajuns în orbită au experimentat sindromul de adaptare la spațiu, inclusiv astronauții extrem de bine pregătiți. Trebuie să abordăm această problemă dacă vrem să trimitem mii de oameni în spațiu.”
O descoperire notabilă a fost legată de deteriorarea vederii lui Poteet, care ar putea fi un semn al sindromului neuro-ocular asociat zborului spațial, o afecțiune care afectează până la 70% dintre astronauți. Echipa a utilizat lentile de contact speciale, denumite „experimentul cyborg”, pentru a colecta date despre presiunea oculară și a monitoriza aceste schimbări.
Misiunea Polaris Dawn a inclus 36 de experimente realizate în colaborare cu 31 de instituții, inclusiv universități și NASA. De asemenea, echipajul a observat modificări în anatomia cerebrală, subliniind astfel relevanța cercetărilor desfășurate. Sarah Gillis, specialist în operațiuni la SpaceX și participantă la misiune, a afirmat: „Aceasta subliniază importanța cercetării pe care o realizăm.”
Aceste observații și studii nu doar că contribuie la înțelegerea efectelor zborului în spațiu, dar pot avea și implicații semnificative pentru viitoarele misiuni umane pe termen lung, ajutându-ne să ne pregătim mai bine pentru provocările care ne așteaptă în explorarea cosmosului.
