Anca Alexandrescu: Ce ai facut azi la proces? Ce s-a intamplat?
Dan Diaconescu: Pai s-a intamlat un prim miracol azi la proces, fiindca judecatoarea l-a avertizat pe procurorul din sala de sedinta sa se ridice in picioare atunci cand vorbeste cu ea. Fiindca, poate lumea nu stie ce se intampla in Romania in salile de instanta, procurorul cel putin din cazul nostru statea ba pe calorifer cu fundul, ba cu picioarele asa ridicate pe un scaun sau chiar pe birou, nu se ridica in picioare atunci cand lua cuvantul, sfida curtea, cum se spune. In orice caz, mi-a placut curajul judecatoarei sa il certe pe procuror sa se ridice in picioare. Pentru ca noi vorbim in Romania in primul rand de republica procurorilor, abia apoi de republica mafiei.
Pe de alta parte, azi am auzit multe voci care imi reproseau de ce am tacut pana acum. Pai am tacut tocmai pentru ca am fost interzis pana acum. Mi-au zis „de ce vorbesti acum, in campania electorala”. Pai asa s-a intamplat. Pana acum nici nu puteam vorbi si asa s-a intamplat, sa imi ridice interdictia exact cand s-au inchis listele de candidaturi, nu ca as fi candidat eu.
Dar asa, ce coincidenta bizara, ca incepanad de alataieri pot face politica dar tot incepand de alataieri nu mai pot candida nici la Parlament, nici la presedintie. Acest proces al meu a devenit asa usor caduc incepand de azi, pentru ca miza lui nu mai exista. Procesul, in opinia mea, l-au inventat ca sa imi poata prelungi aceasta interdictie, ca sa ma treaca de alegeri, sa nu pot avea niciun fel de implicare in alegeri, si uite ca si-au atins scopul. Nu mai pot avea niciun fel de implicare in alegerile din 2024.
Pe de alta parte mi-au dorit sa imi inchida accesul catre televiziuni. Dar iata ca am acces la Realitatea Plus, la Anca Alexandrescu. Deci nu mai are rost acest dosar. Pentru ce sa ne mai judecam. Apar si la televizor, iar in politica au castigat ei. Deci e 1-1. Eu apar in mass media, iar ei m-au inchis pe esicherul politic.
Anca Alexandrescu: Aseara ai povestit despre domnul Adrian Tarau, omul sistemului. Ai povestit niste istorii, dar in timpul emisiunii mi-au venit niste mesaje care confirmau ceea ce povesteai tu, dar a venit si o informatie, despre acel incinerator pe care domnul Catalin Hideg l-a facut in judetul Dolj, un incinerator de produse medicale, unde ulterior actionar a intrat cu 50% domnul Ionut Costea, iar apoi domnul Ionut Costea a vandut cele 50% domnului Adrian Tarau. Dupa aceste informatii mi-am pus intrebarea daca nu cumva e o coincidenta faptul ca domnul Ionut Costea se ascunde in Turcia si nu poate fi extradat. Domnul Tarau se stie ca are afaceri importante in Turcia. Din acest motiv l-am invitat si pe Catalin Hideg care stie niste lucruri din acea perioada, cred ca este foarte important sa le facem publice. Domnule Hideg, cum s-a intamlat, cum ati ajuns sa va asociati cu Ionut Costea?
Catalin Hideg: Eu am incercat sa fac un incinerator prima data la Brasov. Dupa aproape doi ani, incepusem constructiiile. Era prin 2005-2006. Am trecut toate avizele, toate autorizatiile, toate studiile de impact care erau la vremea respectiva, si la ultima dezbatere publica au trimis doua autocare de oameni destul de ametiti, erau beti, au intrat in sala consiliului si au facut un scandal monstru, au spart geamurile de la camion, de la excavatoare si ce aveam acolo pe santier. Apoi m-am dus la domnul presedinte al consiliului judetean care trebuia sa elibereze autorizatia. Si mi-a spus ca nu elibereaza, pentru ca ei acolo nu accepta ca cineva sa vina sa investeasca si sa nu le dea si lor ceva.
Noi ne-am certat foarte tare atunci in birou si am lasat lucrurile acolo, s-au pierdut cateva sute de miii de euro. Si am cautat sa fac in alta parte. Erau cele 8 euroregiuni care aveau alocate 4 judete, care conform legislatiei europene, aveau dreptul sa faca un incinerator zonal.
Am aplicat pentru un alt proiect la Craiova, am fost la 3 comune, la fiecare comuna unde mergeam sa propunem, ca sa construim acest incinerator de importanta chiar strategica, pentru ca aceste gunoaie medicale trebuiesc arse, nu pot fi aruncate la groapa de gunoi. Uniunea Europeana ne forta sa facem aceste incineratoare, noi ca tara, si pana la urma toti m-au dat afara. Depuneam acte la primarii, dupa care dupa cateva saptamani plecam. La un moment dat am ajuns atat de disperat pentru ca aveam proiectul aprobat de catre Agentia Fondului de Mediu, si nu stiam cum sa ma descurc.
Eram prieten cu domnul Felix Rache, un om foarte apropiat de familia Geoana si Costea. Cu el a facut destul de multe lucruri de-a lungul timpului pentru ca era cumva sageata lor. Se ocupa de partea asta mai sensibila cu relatiile dintre cei care erau in PSD. Stiti ca in general, si nu numai neaparat ei, majoritatea oamenilor din politica care ajung sefi de partide sau presedinti sau prim ministrii numesc o gramada de funcții si posturi in aparatul guvernamental. Cam de aceste lucruri se ocupa Felix Rache, era un fel de intermediar intre ei, si el m-a prezentat domnului Costea.
Ei mi-au spus: daca vrei sa te ajutam trebuie ne dai 50% din incinerator iar noi iti deschidem toate usile. Si m-au trimis la Craiova, la domnul presedinte al consiliului judetean. Domnul Felix Rache mi-a zis ca doamna Mihaela Geoana a vorbit cu domnul președinte al Consiliului Judetean. Se cunosteau foarte bine, pentru ca la vremea respectiva toti presedintii de consilii judetene veneau regulat la Bucuresti si aveau intalniri.
Domnul Preoteasa ne-a primit si pe mine si pe Felix Rache la el in birou. Si pentru faptul ca domnul Preotesa, dupa ce am avut 3 esecuri in 3 comune, ne-a ajutat si in final, dupa aproape 2 ani de zile am reusit sa deschidem incineratorul. Dar pentru acest serviciu mi-au cerut 50% din valoare.
Annca Alexandrescu: Cine v-a cerut 50% din afacere?
Catalin Hideg: Domnul Felix Rache cu domnul Ionut Costea. Si Domnul Ionut Costea a si finantat si dansul din banii personali undeva undeva la 500 si ceva de miii de euro care erau o parte din cofinantarea pe care noi o aveam pentru incinerator, pentru ca el a fost facut cu bani de la Agentia pentru Fondul de Mediu.
Am vazut ca nu pot sa fac nimic decat daca ma asociez cu cineva din structurile din fruntea statului, altfel nu puteam sa imi fac afacerea. S-a rezolvat imediat. Am fost, am ales locatia, si dupa aia lucrurile au mers foarte simplu.
Anca Alexandrescu: Si cum a ajuns domnul Tarau sa cumpere actiunile de la Ionut Costea?
Catalin Hideg: Eu il cunosc pe Adrian Tarau de prin 2002, cand mergeam cu domnul Prigoana la Chicago. Domnul Tarau era atunci fugit acolo si vreo 5 ani a stat departe de tara pentru ca a avut acel dosar cu motorina sau ce era acolo la ei in oras. Cand a venit in Romania era in perioada in care domnul Costea a zis ca nu il mai intereseaza aceasta afacere. Eu am vorbit cu mai multe persoane și la un moment dat l-am contactat și pe Adrian Tărău și i-am zis, uite, dacă vrei să intri în această afacere, trebuie să-i dăm banii domnului Ionuț Costea și tu devii partener cu mine în această problemă, tot cu același procent. El s-a gândit și în câteva zile a adus banii și eu i-am dat domnului Ionuț Costea, după care această afacere a fost trecută în partea lui Adrian Tărău.
Anca Alexandrescu: El Domnul Tărău a continuat relația cu domnul Ionuț Costea, adică au păstrat o legătură, pentru că eu, evident, după dezvălurile făcute aseară de Dan Diaconescu, despre influența domnului Tărău, despre faptul că a avea legătură cu statul paralel, mă gândesc acum că nu-ntâmplător domnul Ionuț Costea este în Turcia identificat și nu poate fi adus acasă, pentru că a aflat, și domnul Diaconescu ne-a spus aseară, că știe și domnia sa despre afacerile pe care le face Adrian Tărău la Istanbul.
