Moaștele Sfintei Parascheva, considerate făcătoare de minuni, au fost aduse din Constantinopol acum 383 de ani și sunt punctul central al acestei procesiuni, care este cea mai mare din țară datorită numărului mare de participanți și a profundei semnificații spirituale pentru credincioși. Tradiția pelerinajului are rădăcini adânci, dar nimeni nu poate preciza exact când a început. Cu toate acestea, chiar și în timpul regimului comunist, pelerinajul a continuat, iar după Revoluție a crescut în amploare.
Iar la acest pelerinaj 2024, care are loc la Catedrala Mitropolitană Iași, pelerinii au ocazia să se închine nu doar la moaștele Sfintei Parascheva, ci și la cele ale Sfântului Pantelimon, aduse special de la Mănăstirea „Sfântul Pavel” din Muntele Athos. Ambele sfinte moaște sunt recunoscute pentru ajutorul oferit celor aflați în suferință trupească și sufletească.
Cine a fost Sfânta Cuvioasă Parascheva
Sfânta Cuvioasă Parascheva este prăznuită în fiecare an, pe 14 octombrie, în calendarul ortodox, amintește părintele Gabriel Cazacu. Potrivit acestuia, Parascheva s-a născut din părinți foarte credincioși în localitatea Epivata, lângă Constantinopol (actualul Istanbul), și a primit o educație aleasă. Fratele ei mai mare, la rândul său foarte evlavios, a ales viața monahală. Încă din copilărie, Parascheva a fost profund atrasă de biserică, participând cu regularitate la slujbe.
„Conform tradiției, la vârsta de 10 ani, în timp ce se afla în Biserica Maicii Domnului din Vlaherne (din Istanbulul de astăzi – n.red.), a auzit citatul din Evanghelia după Marcu 8:34: «Cine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze». Acest îndemn al Mântuitorului a trezit în ea o chemare puternică”, spune părintele Cazacu.
După ce părinții i-au murit de tineri, Parascheva și-a împărțit averea săracilor și a plecat la Constantinopol, unde a intrat în Mănăstirea Haricleea. „A petrecut acolo cinci ani în rugăciune, post și desăvârșire, după care a plecat în Țara Sfântă”, adaugă părintele.
Cum au ajuns moaștele Sfintei Parascheva în România și traseul lor istoric
„Un aspect remarcabil pe care trebuie să-l învățăm și să ne bucurăm este că, în anul 1641, Vasile Lupu achită toate datoriile acumulate de Patriarhia din Constantinopol. Ca răsplată, Patriarhul Partenie al Constantinopolului, împreună cu Sinodul Bisericii, decide să-i dăruiască lui Vasile Lupu sfintele moaște «spre sfințirea și binecuvântarea Bogdaniei», denumirea sub care era cunoscută atunci Țara Moldovei”, explică parohul Mănăstirii Cașin.
„Moaștele sunt aduse cu mare fast pe Marea Neagră, într-o corabie, și la data de 13 iunie 1641 sunt așezate în Biserica «Trei Ierarhi» din Iași. Ulterior, din cauza unor lucrări de renovare, în 1884, moaștele sunt mutate în paraclisul acestei mari mănăstiri. Acolo se întâmplă o altă minune: pe 28 decembrie 1888, un incendiu devastator mistuie întregul paraclis, inclusiv racla din lemn care adăpostea sfintele moaște. Cu toate acestea, a doua zi după stingerea incendiului, toți sunt uimiți să descopere o mare minune: trupul Sfintei a rămas neatins de flăcări”, adaugă preotul Cazacu.
Sărbătorită la nivel național la trei secole după aducerea moaștelor în țară
Deși a fost venerată încă din primele secole, Sfânta Cuvioasă Parascheva este recunoscută oficial ca sfânt sărbătorit de Biserica Ortodoxă Română abia trei secole mai târziu.
„Pe 14 octombrie 1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a stabilit această dată ca fiind sărbătoarea națională a Sfintei. Astfel, cinstirea s-a extins în întreaga țară. Aceasta sunt doar o parte dintre minunile cunoscute; cele mai multe dintre ele sunt știute doar de Dumnezeu și de pelerinii care, în fiecare an, se îndreaptă către Iași pentru a-i aduce slavă și mărire. Prin rugăciuni și citirea Acatistului Sfintei Parascheva, se întâmplă numeroase minuni. Deși unele sunt povestite, cele mai multe se desfășoară în taină, aducând binecuvântare, har și ajutor celor care se închină cu credință”, adaugă reprezentantul bisericii.
