Cu un amestec perfect de ingrediente, dar și cu un ingredient secret ce conferă preparatului o profunditate deosebită, această zacuscă se dovedește a fi nu doar o simplă gustare, ci și o adevărată delicatesă, capabilă să îmbogățească fiecare masă.
Pentru 16 borcane de 370 de grame sunt necesare urmatoarele:
5 kilograme de vinete,
3 kilograme de ardei kapia,
3 kilograme de gogoșari, un kilogram de ceapă,
jumătate de litru de ulei,
patru foi de dafin,
o linguriță de sare, 20 de boabe de piper și
o jumătate de linguriță de zahăr.
Toate astea s-au scăldat în trei litri de bulion, adică suc de roșii cu pulpă, conform adihadean.ro.
Iată reţeta descrisă pas cu pas de faimosul bucătar
Am copt vinetele, ardeii și gogoșarii pe grătar. Asta înseamnă că-i un pic de lucru dar merită, poți în felul ăsta să scapi de pieile de ardei și de gogoșar, care nu-s între prietenii aparatului digestiv. De asemenea, poți să scapi de semințele lor, chiar și de semințele vinetelor, dacă se întâmplă ca acestea să fie foarte multe (nu poți să scapi de toate, dar cu cât îndepărtezi mai multe, cu atât mai bine).
Am curățat ceapa și am tăiat-o în cuburi mari pe care le-am pus pe foc mic, împreună cu uleiul (am preferat să reduc mult cantitatea de ulei, dacă-i ceva ce nu-mi place, apoi de bună seamă nu-mi place o zacuscă uleioasă). Am făcut focul atât de mic încât i-a luat aproape o oră cepei să se înmoaie corespunzător. Între timp, vinetele, ardeii și gogoșarii se scurgeau încet și se răceau suficient de mult pentru a fi tocate. Nu am tocat nimic cu mașina, le-am tocat pe toate cu cuțitul. E adevărat, vinetele se transformă într-o pastă destul de fină dar ardeii și gogoșarii sunt identificabili în poveste, la fel și ceapa. Buun. După ce s-a înmuiat ceapa, am pus peste ea ardeii și gogoșarii și ardeii iar după o jumătate de ceas, tot pe foc mic, am pus vinetele și mirodeniile.
Eu n-am folosit niciun fel de conservant pentru zacusca aceasta. E un pariu, dacă vreți. Cândva nu punea nimeni aspirină, salicil sau mai știu eu ce pentru a păstra zacusca. Am acoperit borcanele și le-am învelit de jur împrejur cu niște perne (puteți să puneți prosoape sau pături). Le-am lăsat să se răcească încet, aproape 48 de ore (procesul acesta e un fel de pasteurizare uscată care are rolul de a distruge microorganismele de sub capac și de a sigila borcanele).
După două zile, am pus borcanele cu fundul într-o cratiță cu apă și le-am lăsat pe foc mic aproape o oră, pentru a doua pasteurizare. Ca să fiu sigur. În ceea ce privește zacusca scăpată de la îmborcănare, ai bine, a fost grozav de bună.
