Există limite superioare critice la care organismul uman nu mai poate face față temperaturilor extrem de ridicate și însuși procesul de termoreglare devine dificil. Dincolo de aceste temperaturi, apar simptome legate de stresul termic, cum ar fi greața, slăbiciunea și cefaleea, care pot duce la pierderea cunoștinței, convulsii sau chiar deces. Corpul începe să cheltuiască energie suplimentară pentru a se răci, ceea ce poate avea un impact asupra activității cardiace.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că există o variație considerabilă în modul în care oamenii reacționează la căldură, în funcție de sex, vârstă și nivel de fitness.
Oamenii au o „temperatură critică superioară” deasupra căreia corpul uman începe să genereze tot mai multă căldură încercând să funcționeze în mod normal. Aceasta este concluzia cercetătorilor care au supus voluntari la temperaturi ambiantale de până la 50°C pentru a vedea modul în care acestea afectează ratele metabolice în repaus. Echipa a descoperit că cel mai bine este ca temperatura corpului uman să fie menținută sub o limită de 40-50°C. Deasupra acesteia, corpul începe să consume cantități tot mai mari de energie pentru a-și menține temperatura de bază.
„Metoda românească” a pus pe jar poliția din Olanda. Cum încearcă hoții să dea lovitura „din mers”
Studiul care a testat limitele suportabilității
Studiul a fost realizat de fiziologul de mediu profesorul Lewis Halsey și colegii săi de la Universitatea din Roehampton, din Londra.
Prof. Halsey a spus: „S-a făcut multe studii cu privire la intervalul de temperaturi pe care diferite specii de animale preferă să trăiască în funcție de ratele lor metabolice minime. Dar informațiile cu privire la limitele superioare ale zonei noastre termoneutre sunt mult mai puțin disponibile.” De fapt, a spus prof. Halsey pentru Express.co.uk, studiile anterioare au tendința să se concentreze pe oameni care fac diverse activități, cum ar fi zidăria, pe timpul caniculei, dar nu se concentrează asupra stării de repaus în astfel de condiții.
Limita inferioară a zonei termoneutre a corpului, în care acesta nu trebuie să-și apere temperatura de bază în mod activ, este bine stabilită și se situează în mod normal la 28°C. Deasupra acesteia, corpul începe să ia măsuri pentru a se răcori, cum ar fi prin transpirație. În același timp, ne înroșim pentru că vasele de sânge se dilată. Deschiderea acestor vase reduce presiunea sanguină, forțând inima să bată mai repede pentru a compensa, ceea ce la rândul său necesită mai multă energie, crescând astfel rata metabolică.
În timpul studiului, voluntarii – la care inclusiv prof. Halsey însuși a participat – au stat întinși pe un pat de tabără de pânză într-o cameră de mediu specială care putea ajunge la o temperatură maximă de 50°C și o umiditate de 50%. Ei au comparat rata metabolică a fiecărui subiect la temperatura normală a camerei cu cea în condițiile extreme – și au observat cum efectul căldurii varia în funcție de factori precum vârsta și condiția fizică. În timpul fiecărui test, cercetătorii au măsurat nu doar funcția inimii participanților, ci și alți parametri, cum ar fi rata de transpirație, consumul de oxigen și diverse temperaturi corporale.
Totuși, cercetătorul a subliniat că: „Am constatat unele schimbări considerabile în răspunsurile funcțiilor inimii între categoriile de oameni – cel mai inedit fiind între sexe. Adică, în medie, bărbații și femeile prezintă unele diferențe cheie în răspunsurile lor cardiovasculare la căldură”.
Femeile din cadrul studiului au experimentat o creștere mai mare a ritmului cardiac decât bărbații. Cu toate acestea, profesorul Halsey a declarat: „Construim treptat o imagine despre cum răspunde corpul la stresul caloric, cât de adaptabil poate fi, limitele acestor adaptări și – crucial – cât de variabile sunt răspunsurile între indivizi.” El a concluzionat: „Într-o lume într-o permanentă încălzire, această cunoaștere devine din ce în ce mai valoroasă.”
